marți, 31 ianuarie 2017

Aripi Smulse II de Corina Savu - Recenzie




Acest roman este continuarea primului volum  Aripi Smulse. Romanul reia crimele, iubirile și secretele personajelor din primul volum, de data aceasta oferind mai mult explicații iar acțiunea este mult mai vastă. Alicia Salazar își caută în continuare sora de mult pierdută, în timp ce este acuzată de crimele cumplite ce au loc în oraș (El Fuerte). Fiind o femeie puternică, va reuși să treacă peste toate acestea... sau nu.


El Fuerte, Mexic


Recenzie:

Mai întâi, îi mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit către recenzie și îi urez mult succes pe viitor!
În urma primului volum am rămas cu multe semne de întrebare. Toată lumea o acuza pe Ducesă, dar de fapt erau departe de adevăr. Alicia este genul de personaj care luptă cu trecutul, iar când crede că poate fi fericită, lucruri și secrete din trecut reies iar la lumină.
Citind Aripi Smulse, trebuie să fii foarte atent la detalii. Am recitit anumite pasaje ca să înțeleg mai bine ce se întâmplă și să apuc finalul cum trebuie. Până la sfârșit am reținut totul foarte ușor, doar citind cu atenție. Corina Savu ascunde multe lucruri interesante în detalii ce par, la prima vedere, a fi fără importanță.
Crema seriei este Alicia Salazar, care este și protagonista. E bogată, frumoasă, mulți bărbați râvnesc la ea, e puternică, nu se lasă călcată în picioare, are grijă de imaginea ei. Cu toate acestea, rămâne fidelă iubirii ei de o viață - detectivul Carlos Diaz, cu care trăiește o poveste de dragoste imposibilă datorită circumstanțelor nefavorabile. Ducesa este un personaj foarte complex pentru că, în ciuda imaginii de femeie puternică pe care și-o construiește, este un om ce nu poate să trăiască în pace datorită trecutului său dureros, dar nu abandonează lupta pentru idealurile ei și se ține tare.
Crimele din carte sunt foarte alambicate și antrenează mintea cititorului. În primul rând, sunt realiste. Nu e nimic tras de păr. Circumstanțele în care s-au petrecut crimele, precum și cărțile de tarot cu amenințări fac totul mult mai interesant și m-au făcut să vreau să citesc în continuare până aflu ce se întâmplă.
Anumite personaje nu mi-au plăcut deloc. Cred că doar Beba, Alicia și Clara mi-au plăcut. Restul m-au dezamăgit. Unii dintre polițiștii ce lucrează la cazul Maliciei au secretele lor ce îi împiedică din a face ceva bine, alții sunt prea axați pe Alicia, iar restul iau decizii proaste sau mega stupide, nerealizând că fac mai mult rău. Mai sunt și lașii care nu sunt în stare să își asculte inima și să își asume ce simt. Cel mai mult mi-a displăcut Mariangel, care mi s-a părut că e nebună și că stă în calea fericirii lui Carlos.
Aripi Smulse este, de asemenea, o călătorie în cultura mexicană. Autoarea s-a informat foarte bine cu privire la această cultură. Cărțile de tarot, originile Clarei, Ziua Morții sunt lucruri fascinante ce aparțin Mexicului. Mi-as plăcea să vizitez Mexicul de Ziua Morții și să mănânc preparate din porumb iute.
Deși nu e în concordanță cu Trump, *mică glumă aici* mi-a plăcut că Aripi Smulse este axat pe Mexic, deoarece m-am săturat de SUA, de cărțile cu și despre SUA. Această carte este o pauză binemeritată de la cultura americană cu care sunt bombardată zilnic. Mexicul este o țară foarte colorată cu tradiții și obiceiuri interesante. Să le mulțumim spaniolilor că l-au colonizat ☻.
Revenind la subiectul cărții, identitatea celor din spatele crimelor a fost o surpriză pentru mine. Aveam anumite idei, dar nu au dus nicăieri.
Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre Ducesa care făcea crimele și despre Marlon Moreno, șeful cartelului din Juarez. Ar fi tare un volum dedicat acestor lucruri.
Per total a fost totul OK și sunt mulțumită că am aflat adevărul adevărat despre acțiunea cărții. Mai am câteva semne de întrebare, dar mă voi lămuri în celălalt volum, dacă va apărea.!

Recenzia volumului precedent: AICI
Găsiți primul volum pe site-ul editurii / elefant
Găsiți volumul al doilea pe site-ul editurii / elefant



Citate preferate:

,,Viața-i devenise o cădere continuă după ce aripile-i fuseseră smulse."  Cea făcută de mine pentru concurs ♥♥)
,,Perfecțiunea dansează cu imperfecțiunea în hora trăirilor, viața se leagă de moarte printr-un fir de mătase."
,,Carlos considera totuși că trecutul este trecut, prezentul contează, iar viitorul vine de la sine. O teorie simplă, dar există o mulțime de enigme în ecuația vieții lui și multe piese îi lipseau sau erau defecte."
,,Avem prostul obicei să nu arătăm celor care sunt aproape de noi ceea ce simțim. Prostul obicei să nu luăm în seamă pe cei care ne iubesc și le ducem dorul doar atunci când îi pierdem, Să pierdem timpul căutând visuri false și să nu apreciem ce contează cu adevărat."

Punctaj:


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Book haul #Ianuarie2017


Se pare că am început 2017 în forță, cu daruri, cărți, proiecte și lucruri bune. Cred că am precizat că anul acesta trebuie să fie un an altfel în bine și că am așteptări enorme de la mine. Să trecem totuși la bunătățile din poză.
Prima e volumul al doilea din Aripi Smulse. Am făcut recenzie la primul volum - o găsești AICI -!!! Volumul l-am primit de la autoare, Corina Savu, pentru recenzie. Îi mulțumesc pe această cale și mă bucur că îmi e alături Sunt curioasă în legătură cu rezolvarea cazului crimelor din El Fuerte și, cum deja am început cartea, am niște bănuieli vizavi de Ducesă și sora ei. Apreciez mult la această serie că nu se petrece in SUA, cum e mai nou la modă. Prin intermediul acestei serii poți afla lucruri noi despre cultura mexicană și poți să îți limpezești puțin mintea de la minunata Americă care e overrated.
A doua, Jumătatea Pierdută, al treilea volum din Half Life, (recenzia primului volum AICI, recenzia volumului al doilea AICI) am primit-o de la un prieten, puteți să vedeți blogul lui, și mă bucur enorm că am primit-o pentru că nu știu când aș fi avut ocazia să mi-o iau. E una dintre seriile mele preferate, autoarea, Sally Green, combină perfect două lucruri care îmi plac, anume magia și poveștile de dragoste dintre băieți. Acțiunea are loc în Europa, ceea ce te face să te detașezi puțin de cultura americană. ( Am ceva cu America azi ☻)
A treia este ceva ce îmi doresc de mult timp. Lunar Park, scrisă de autorul meu preferat Bret Easton Ellis. Am achiziționat deja Glamorama, iar acum am în bibliotecă toate cărțile de Ellis apărute în română. Am luat-o de pe Okazii, a fost la un preț rezonabil, dar cel mai mult am avut noroc cu vânzătorul. Cartea e în stare perfectă, are semn de carte, nu are etichetă din aceea lipicioasă, nu îi lipsesc pagini, nu e mâzgălită. Parcă nici nu a fost atinsă.

Jucăriile sunt Gâsca Gâs și Lordul Acritură din Să înceapă aventura!. Gâsca arată mai degrabă a Donald Duck varianta ieftină făcută în China, iar lămâia mă face să îmi regret întreaga existență atunci când o văd. Sunt luat cu Happy Meal-ul de la McDonalds, au făcut o colecție cu jucării din acest desen, iar cu această ocazie mi-am pus în cui lăcomia de mcnuggets și mi-am luat meniul pentru copii. Sunt foarte drăguțe și aș vrea să le colecționez. (Colecționez jucăriile în dulap și grăsimea pe burtă *glumă*)
Oja am luat-o pentru că nu aveam nicio nuanță de mov, iar cum nu am notă la desen m-am gândit la niște modele mov-galben ce îmi vor asigura zecele.
Cu această ocazie aș vrea să anunț că m-am extins pe Wordpress, locul în care voi scrie despre subiectele ce nu au legătură cu cărțile sau cu subiectele pe care le ating mai mereu. Sper să mă susțineți și să îmi urmăriți activitatea și acolo pentru că urmează chestii noi și interesante. Noul blog îl găsiți AICI!
Până data viitoare, spuneți-mi în comentarii ce mai citiți, sau ce urmează să citiți - orice vreți voi!

marți, 10 ianuarie 2017

Top 5 desene animate

După cum se poate observa, desenele stupide, ușoare au luat locul celor violente și pline de suspans. Recunosc că majoritatea desenelor făcute acum, după 2009 aproximativ, sunt super idioate și nu au absolut nici un scop. Totuși, sunt unele foarte interesante pe care le urmăresc cu plăcere. Nu vor fi în top desenele de pe vremea mea în top, pentru că a vorbit mai toată lumea despre ele și nici nu le mai țin minte. Să-i dăm drumul!!


5. Garfield


Pe Garfield e imposibil să nu îl ști. E un ditamai brandul. Există jucării, căni, tricouri, benzi desenate, cărți de colorat - pe scurt, cam orice chinezărie o poți găsi cu Garfield. Desenul a apărut pentru prima dată în anul 2008 în Franța și este făcut după benzile desenate ale lui Jim Davis. Personajul Garfield a apărut pentru prima dată în anii 80 și este un pisoi portocaliu obez, care trăiește în casa lui Jon alături de câinele Odie și e prieten cu șoarecii. E plin de aventuri, se urmărește ușor și e foarte plăcut de vizionat. Îl vei iubi exact cum iubește Garfield lasagna!

                              
                               4. Să înceapă aventura!


Probabil că acesta ar fi trebuit să fie pe un loc fruntaș, dar sunt altele mai bune. Desenul e un mindfuck total. Am încerc să creez legături între episoade, să înțeleg ceva, dar îmi e imposibil. Când în sfârșit înțelegi ceva dintr-un episod, apare altul care exclude tot ce crezi că s-a întâmplat. Consider că acest serial animat este cu adevărat o provocare pentru oamenii de toate vârstele, cu toate că nu prea e un desen pentru copii. Personajele principale sunt Finn, un băiat de 12 ani (care între timp a făcut 17) care iubește să facă pe eroul și să salveze situația chiar și când nu i se cere, alături de Jake, cel mai bun prieten al său ce are puteri magice ce îl fac să își schimbe forma și dimensiunea cum dorește, fapt ce îi ajută pe amândoi în diferite situații. Unul dintre cele mai drăguțe lucruri din desen, după părerea mea, este Domnița Unicubeu, partenera lui Jake, care vorbește coreeană. Mă întreb în Coreea ce limbă vorbește în desen...


3. Lumea lui Gumball



Gumball poate fi catalogat unul dintre cel mai imbecil desen ever, dacă nu ar fi concurența prea mare. E amuzant rău, situațiile sunt mega penibile, iar personajele, dacă nu sunt imbecile, sunt enervante. Mama îl urăște, schimbă mereu programul când începe. Viața elevilor de la școala din Elmore este una modernă, cum e și viața mea până la un anumit punct. Teme multe, plictiseală, situații penibile, colegi idioți, adulți idioți. Spre deosebire de Să înceapă aventura, este ușor de urmărit și nu îți trebuie prea mult creier ca să îl înțelegi. E ușor, simplu și amuzant. Cu toate acestea, în unele episoade intră în teme mai adânci, cum ar fi rolul femeii în societate, viața de angajat, pierderea controlului în familie, etc. Unul dintre preferatele mele.
                      
                   2. Un show obișnuit



Dacă desenul de pe primul loc nu ar fi existat, atunci acesta ar fi fost pe locul întâi. Un show obișnuit are de toate: bătăi, acțiune, demoni, iubire, personaje interesante, aventură și tot ce îți poți dori de la un desen animat. Un lucru dubios e că doar personajele din parc arată altfel, restul sunt oameni simpli, în afară de câteva fete. Deși înainte nu îmi plăcea, acum îl ador, e unul dintre cele mai bune desene animate din toate timpurile. Avem aici un porc (Musculosul), o maimuță nemuritoare (Skips), un aparat de gumă de mestecat care dă ordine (Benson), un bătrân cu capul mare total aiurit, dar care e, de fapt, o acadea (Tataie), Fantoma Bate Palma, cu o palmă ce îi iese din cap, și, personajele principale, Mordecai și Rigby, o gaiță albastră și un raton. Cei cu ochiul format vor vedea multe elemente oculte în acest desen, precum și teme politice actuale. Un show obișnuit poate fi pentru adolescenți, că pentru copii, în nici un caz!


1. Aventurile fraților urși


CEL MAI TARE DESEN ANIMAT VĂZUT ÎN VIAȚA MEA! L-am adorat încă de la primul episod. Personajele principale sunt trei urși din specii diferite - ursul Polar, ursul Grizzly și ursul Panda. Cei trei, deși sunt teoretic animale sălbatice, duc o viață de oameni, au conturi pe rețelele de socializare, vor să fie vedete pe internet și merg la cumpărături. Aventurile lor nu țin de domeniul fantasticului, ci mai degrabă de cel cotidian. Reflectă bine problemele și preocupările oamenilor din ziua de azi, dar și a urșilor umanizați ☺. În unele episoade se reliefează mai bine ideea că, în ciuda eforturilor, fraților urși le e greu să se acomodeze cu civilizația pentru că sunt, până la urmă, animale. Ursul polar e un bucătar excelent, care mai mult tace și folosește persoana a treia când se referă la sine, de asemenea, este un maestru al artelor marțiale, lucru care mă face să cred că e mult mai asiatic decât ursul Panda. Grizzly este liderul, mereu cu gândul la mâncare și tinde să îi bage pe ceilalți în belele cu ideile lui, vrea să aibă prietenei însă doar frații săi îi sunt alături. Ultimul, dar nu cel din urmă, este Panda, cea mai drăguță chestie de pe planetă, are o încredere de sine scăzută, e dependent de internet și vrea cu orice preț să își găsească o iubită. Acum, cu asemenea personaje, ce poate ieși imperfect?



În concluzie, este o idee greșită să spunem că toate desenele noi sunt de rahat și să le ridicăm în slăvi pe cele vechi. Toate serialele animate pe care le-am enumerat sunt de pe Cartoon Network, în afară de Garfield care e dat și pe Boomerang. Disney really sucks. Voi la ce desene animate vă mai uitați?

vineri, 6 ianuarie 2017

Book Haul și alte chestii


Nu am mai cumpărat cărți de când lumea. Mă bucur mult că am intrat în anticariate cu prietenii și că am găsit cărți cărora nu am putut să le rezist. Toate sunt din Târgul Cărții, exceptând Insula Tokyo și Beautiful You, care cred că sunt din Anticariat Unu. Rățușca de sus e o perie, dar una dură cu care, din nefericire, nu prea te poți spăla fără să îți dai jos primul strat de piele. Am luat-o din Antic Exlibris. Ar fi utilă ca perie de pantofi. Sau nu știu.
Acestea au fost ultimele cumpărături din 2016, în afară de oje pentru că sunt primite cadou. Mă bucur tare mult că am găsit cărți scrise de Palahniuk, pentru că e printre autorii mei preferați și nu prea se mai găsesc cărți scrise de el în ediții mișto. Copila de Zăpadă țin enorm de mult să o citesc iarna pe ger, cred că așa aș intra mai bine în atmosfera cărții. Celelalte două le-am luat mai mult din curiozitate, dar tot cred că le voi citi. Insula Tokyo de Natsuo Kirino e despre rolul femeii în societatea japoneză, subiect ce mi se pare interesant pentru că, din (ne)fericire, ador Asia ♥, iar Annabel are un subiect sexual din câte am înțeles din sinopsis, dar mă voi prinde mai bine după ce citesc cartea.
A doua tranșă de cărți e de la Libris. Primele cărți venite la mine în 2017. Mi-am luat, din nou, ceva de Chuck Palahniuk (pentru că tentația era prea mare) și Inimile celor patru de Vladimir Sorokin. Sunt nerăbdătoare în privința lor, mai ales că sunt scurte și că, probabil, se citesc repede.
Anul acesta mi-am propus să citesc mai multe cărți decât anul trecut, doar ca să văd că mă pot autodepăși. Am redescoperit cititul și știu că faptul că citesc mult mă face specială și mă dezvoltă altfel. Sunt foarte optimistă cu privire la acest an. 2017 e un nou început pentru toată lumea.
Până data viitoare, nu uitați să vă abonați la blogul meu și să mă urmăriți pe pagina de Facebook. Îmi doresc mult să fac 1000 de like-uri la Catrina Ionescu și am nevoie de ajutorul vostru pentru acest lucru. Vă urez mult noroc și spor la lectură!

luni, 2 ianuarie 2017

Blestemați de Chuck Palahniuk - Recenzie





Sinopsis:

Romanul Blestemati poarta in sine imaginea unui Woodstock etern, cu celebritati de prima pagina batindu‑i drumurile (v‑ati putea intilni la un bulgare de popcorn caramelizat cu Frank Sinatra, John Lennon, Jackie Onassis sau chiar cu Norman Mailer), ingreunat totusi de birocratia infiora­toare a demonilor si de proiectiile nesfirsit de plicticoase ale clasicului film hollywoodian Pacientul englez. „Esti acolo, Satan ? Sint eu Madison”, striga fetita de treisprezece ani, cu mintea si limba ascutite ca briciul, care face raportul iadului de la fata locului. Expediata pe lumea cealalta de o supradoza de marijuana, Madison e nevoita sa‑si petreaca vesnicia in compania unei gasti mai pestrite decit pilulele ce asigura fericirea mamei sale multimiliardare. Impreuna cu o majoreta cu pantofi contrafacuti, cu un fotbalist, un tocilar si un punkist, Madison traverseaza Desertul de Matreata si Valea Scutecelor Folosite pentru ca, pina la urma, sa‑l infrunte pe Satan in propria fortareata draceasca.

Recenzie:

Ultima carte citită în 2016 și prima recenzie pe 2017. Ce poate fi mai minunat?! ♥

Cartea asta m-a atras din toate punctele de vedere. E scârboasă, acțiunea se petrece în iad, iar personajul principal e o fată durdulie de 13 ani, Madison. Am putut s-o înțeleg bine pentru că și eu eram grasă și marginalizată de toți la 13 ani (de asemenea și cea mai nașpa perioadă de până acum din viața mea). Mi-am imaginat-o ca pe o fetiță grăsuță, blondă și drăguță ca un porcușor de lapte.
Știu că, de fapt, cartea face referire la lumea capitalistă și întoarsă pe dos în care trăim, la puterea banilor și la multi naționalele care iau avânt pe zi ce trece. Din perspectiva asta, cartea e tristă, deși aceste lucruri sunt prezentate cu umor.
,,Singurul lucru care face pământul un iad e ideea noastră că el ar trebui să fie raiul."
Romanul e bine documentat la capitolul demonologie și religie, ceea ce mă face să cred că autorul chiar e un tip dat naibii. Mi-a făcut această impresie de la primul roman pe care l-am citit de la el, anume Snuff ( vezi recenzia AICI ). Câteva detalii despre demoni le țin minte și acum.
Mi s-a părut, încă de la început, aiurea supradoza de marijuana mortală pentru că știam că nu poți muri așa. Pe parcursul relatărilor lui Madison, acest lucru se clarifică și face ca supradoza de marijuana să aibă totuși un sens.
După ce am văzut cum e să pierzi pe cineva cu adevărat, anumite pasaje din Blestemați mi s-au părut chinuitoare. Madison face precizări despre cum e să fii mort, cum te simți atunci când nu mai exiști fizic dar și despre lumea viilor văzută prin ochii morților. Aceste cugetări mi-au schimbat viziunea despre moarte, un lucru extrem de misterios de care ne bucurăm doar odată în viață.

,,Tuturor celor care citesc cartea asta și nu sunt încă morți le urez noroc. Serios, chiar o fac. Doar continuați să vă dați pe gât vitaminele. Continuați să faceți jogging în jurul lacurilor și continuați să nu fiți fumători pasivi. Țineți-vă degetele încrucișate... poate că moartea n-o să vi se întâmple tocmai vouă."

Acest citat mă face să îmi amintesc despre discuțiile purtate cu tatăl meu. Nu contează dacă fumăm sau nu, dacă mâncăm bio sau nu. Chiar nu contează. Tot trebuie să moară omul de ceva până la urmă. Când te gândești la acest lucru pare grotesc, te gândești că viața se termină, dar nu acum. Poate niciodată. Dar viața e scurtă. Moartea veșnică.
Un lucru foarte ciudat îl prezintă familia ei. Tatăl ei - producător de film și mama ei - o actriță foarte celebră, o încurajează pe fiica lor să consume droguri și să aibă un comportament sexual prematur. Ambii, foarte bogați,  satirizează foarte bine oamenii falși ai lumii din ziua de azi. Au realizat că au pierdut-o pe Madison după ce a murit, nu în timpul scurtei sale vieții când a fost bătaia de joc și a părinților, pe lângă ceilalți. În iad, fata îi iartă și își dorește să fie împreună ca o familie, cum nu au reușit să fie.
Am adorat crtea până la o anumită parte. Când Madison încearcă să capete putere în iad, apar anumite personaje istorice de la care încearcă să o dobândească prin anumite metode. Acea parte mi s-a părut inutilă și mega nasoală, motiv pentru care o să scad din punctajul final al romanului.
Cum cartea face parte dintr-o serie, finalul este un cârlig pentru volumul al doilea. Când fata se întâlnește cu Satan, pe drumul către lumea viilor, de Halloween, aceasta află ceva ce, chiar și moartă fiind, o va bulversa. Pe mine nu m-a intrigat deloc, mă așteptam la așa ceva într-o oarecare măsură. Nu am văzut scopul acelei călătorii în lumea viilor, dar a fost amuzant când a mers la internatul ei din Elveția și le-a tras o sperietură zdravănă celor trei Fiți Fițuș.
Per total, chiar dacă unele pasaje mi s-au părut ori chinuitoare, ori triste sau nasoale, mi-a plăcut mult romanul și o să continui seria. Cărțile lui Palahniuk merită întotdeauna și nu sunt ceea ce par a fi la început.



Punctaj: