miercuri, 29 iunie 2016

Înfățișare nouă



Știu că anunț ceva mai târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu? Cristi de la Panda and Books a făcut un banner super tare pentru 2 octombrie. Ador cum arată și sper să vă placă și vouă.

vineri, 24 iunie 2016

Maestra de L.S Hilton - Recenzie


 
        


An aparitie: 2016
Autor: L.S. Hilton
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Buzz Books
Editie: Necartonata
Editura: LITERA     
Format: 200x130
Nr. pagini: 301
Titlu Original: Maestra
Traducator: Livia Olteanu
Exemplar oferit de: libris.ro
Cartea poate fi cumpărată de AICI!

Sinopsis:

In timpul zilei, Judith Rashleigh lucreaza la o casa de licitatii din Londra. Noaptea, este animatoare intr-unul dintre barurile rau famate ale capitalei. Disperata sa realizeze ceva in viata, Judith stie ca trebuie sa intre in joc. A invatat sa se imbrace, sa vorbeasca si sa se comporte pentru a fi pe placul barbatilor. A invatat sa fie o fata cuminte. Dar, dupa ce descopera un secret intunecat din lumea artei, Judith este concediata, iar visurile ei pentru o viata mai buna sunt spulberate. Asa ca apeleaza la un prieten pe care il neglijase multa vreme. Un prieten care o ajutase sa treaca de necazurile din trecut cu fruntea sus si spatele drept. Un prieten pe care o fata buna ca ea nu ar trebui sa il aiba: furia.


Recenzie:

Când am văzut că pe copertă scrie că e cel mai șocant thriller pe care îl voi citi anul acesta, m-am gândit că cel care a spus asta știe ce am citit și urmează să citesc în 2016.
Per total cartea a fost OK, dar nu mi s-a părut un thriller ieșit din tipare, a fost cam lame și deloc șocant. Acțiunea propriu zisă începe atunci când șeful casei de licitații pentru care lucra Judith încearcă să vândă un tablou copycat de Stubbs drept original. Fiind sigură că acela era un fals din aceeași perioadă, Judith e concediată.
În carte sunt multe lucruri inutile. Am avut mai multă răbdare să citesc descrieri de tablouri decât să citesc scenele de sex dintre protagonistă și primul bărbat care îi pica. Sunt paralelă cu arta, nu știu să desenez sau să fac orice artistic, dar preferam descrieri de obiecte de artă decât scene sex, cărora nu le-am văzut sensul.
Eu una ador cărțile cu viețile oamenilor bogați, nu că tânjesc după bogății sau ceva, dar mi se par ceva mai interesante decât viețile oamenilor normali pentru că la oamenii din jur am acces mai oricând. Aici, însă, secvențele când mergea la dineuri sau la petrecerile bogaților mă plictiseau. Autoarea nu îmbracă acest aspect în ceva interesant, deși Judith era o tipă normală, un outsider.
Lucrurile ce păreau interesante, dezvăluirile și confesiunile, pentru mine au fost lucruri care puteau fi trecute ușor cu vederea, niște fleacuri. În alte cărți polițiste, când se dezvăluie informații cheie, am palpitații și sunt nerăbdătoare să citesc în continuare și să aflu ce se întâmplă. Hilton nu a prezentat lucrurile astea ca ceva captivant, din contră.
Romanul are și părți bune. E o lecție destul de ușoară și atrăgătoare despre artă. Un fel de introducere în lumea minunată a artei. Am aflat ce înseamnă termenul de școala lui când vine vorba de un pictor (adică o copie din aceeași perioadă), am căutat câteva dintre tablouri menționate în carte pe internet și am avut o vedere largă asupra anumitor locații din Europa.
După ce am terminat cartea, mi-am dat seama că acel lucru care trebuia să mă șocheze este realitatea. Vânzarea ilegală de obiecte de artă, mafia, spălarea de bani precum și escrocheriile sunt lucruri care se întâmplă zi de zi în realitate, departe de ochii lumii. Autoarea prezintă realitatea underground a artei, ca să spun așa. Hilton ne arată lucrurile care se petrec fără ca noi să știm și de care nu suntem conștienți. Ne prezintă partea întunecată a artei.
Sunt sigură că dacă ar fi fost un thriller politic mi-ar fi plăcut mult mai mult. Autoarea are un stil fain și o scriitură superbă, deși puțin cam plictisitoare. Mi-ar fi plăcut să fie ceva cu noua ordine mondială, cu Illuminati și societăți secrete. Se vede că autoarea a studiat arta și că aceasta e specializarea ei pentru că Maestra e foarte bine documentat. Aș fi vrut să fi fost conspirații în loc de escrocherii din lumea artei, probabil pentru că arta nu este domeniul în care mă regăsesc.


Punctaj:


marți, 21 iunie 2016

Rockstar de Cristina Nemerovschi - Recenzie


Sinopsis:

Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.

Recenzie:

Cartea mi-a plăcut foarte mult, dar consider că încă nu sunt suficient de trecută prin viață ca să o înțeleg așa cum trebuie. Cu toate astea, mi-a amintit de anumite perioade din viața mea, unele mai ciudate ca altele.
Teoria Cristinei cu privire la fani și idolii lor mi se pare interesantă, dar cred că în ziua de azi lucrurile stau un pic altfel pentru că idolii generației mele nu mai sunt oameni mișto de la care ai ce învăța, ci vedete prefabricate. Probabil că acum vedetele nu mai sunt oameni ca Lola, dar dacă ști unde să cauți, găsești și persoane ca ea în lumea starurilor.
În Rockstar am avut senzația că autoarea nu a pus accentul pe extremism, droguri sau sex, ci pe feeling-ul pe care îl ai după ce pierzi pe cineva drag. Anumite lucruri nu le-am înțeles pe deplin pentru că, așa cum am mai zis, nu am trecut prea mult prin viață ca să o înțeleg.
Într-un fel, ceva din acest roman m-a făcut să mă simt un pic aiurea, știind că de la Marilyn Manson sau Lzzy Hale am ajuns să idolatrizez formații k-pop comerciale. Rockstar m-a făcut să ascult din nou metal, genul pe care îl adoram acum ceva timp.
Cum a spus și Cristina, Rockstar e un fel de continuare a romanului Păpușile, în legătură cu ce ar fi făcut Dora la câțiva ani după moartea Lunei. Ambele cărți au reușit să mă întristeze și să mă facă să mă gândesc la ce aș face eu dacă ar muri cineva la care țin. Probabil că după ce aș fi tristă o perioadă aș trece peste și m-aș bucura că eu încă trăiesc.
Comparând vedetele din carte cu vedetele din realitate, am observat că sunt diferite în anumite privințe. Storm, Lola și Johnny cântau ce voiau și puneau suflet în ce făceau, nu urmăreau faima sau banii. Starurile de azi exact asta urmăresc: faimă și bani, iar ceea ce produc devine comercial, pentru că asta vrea lumea. Desigur că mai sunt artiști care sunt autentici și nu se maimuțăresc sau se sparg în figuri de dragul fanilor sau al banului.
Sunt sigură că atunci când o să vină în viața mea momente grele în care sufăr o să recitesc Rockstar sau orice scris de Cristina, cum fac atunci când simt că mi-am pierdut calea.
Romanul acesta m-a ajutat să îmi regăsesc drumul. După ce l-am terminat de citit, am simțit nevoia să fac anumite schimbări în viața mea și să revin la lucrurile care îmi plac și să  apreciez mai mult ceea ce creez.
Recomand Rockstar și persoanelor cărora nu le place stilul Cristinei, deoarece această carte nu e ca celelalte și lucrurile pe care le consideră vulgare sunt aproape inexistente.

Punctaj:



luni, 6 iunie 2016

Viața mea printre miliardarii ruși. Jurnalul unei guvernante de Marie Freyssac - Recenzie

Sinopsis:

Ce-i luxul? O placere. O rutina. Ba chiar o obligatie, atunci cand devii miliardar in Rusia. Te indopi cu caviar la micul dejun, iei lectii de golf in largul marii, calatoresti cu avionul privat si ai proprietati pe toate continentele. Niste banalitati, pentru miliardarii rusi. Marie Freyssac este jurnalista si a locuit in Franta pana la 30 de ani, cand pleaca sa lucreze la Moscova pe post de guvernanta intr-o familie de oligarhi. Cu fiecare poveste, ea ne deschide portile unei lumi ascunse, cea a oligarhilor rusi, mandri de reusita lor in capitalism, dupa ce au crescut cu biberonul comunismului.
Ne perindam din Rubliovka, «ghetto-ul» magnatilor moscoviti, pana pe strazile inghetate ale capitalei rusesti, unde babutele vand te miri ce, georgienii au mutre de gangsteri iar vodka nu e o bautura pentru ocazii festive, ci o arma de distrugere in masa. Pe scurt, viata de zi cu zi a moscovitilor - bogati dar nu numai - pe care tanara jurnalista o descrie cu impertinenta si umor.  
Recenzie:

Cartea am citit-o foarte repede, având în vedere că am luat-o de la Bookfest anul acesta și am întrerupt lectura două zile. Mă așteptam la ceva interesant, nou, nu doar lucruri pe care le știam deja și care erau evidente.
Dacă în sinopsis se spune de umor, eu cred că acel umor ar trebui dat dispărut pentru că nu există, cel puțin în această carte. Mi s-a părut că umorul care se vrea a fi amuzant nu este nimic mai mult decât glume răutăcioase la adresa rușilor.
Nu mă simt cu nimic mai câștigată după ce am citit această carte, mai ales acum după ce am citit-o și mă gândesc că e un capitol întreg în care Marie a fost la magazin să cumpere hârtie igienică, dar a dat iama în dulciuri și a uitat să cumpere - ghiciți ce - hârtia igienică.
Autoarea apelează la stereotipuri în această carte, portretizând rușii ca fiind alcoolici, intoleranți, și comuniști. Uneori aceste trăsături mi s-au părut exagerate, autoare comparând Rusia cu occidentul, deși Rusia mi se pare o țară mult mai normală decât Franța, Belgia, ș.a.m.d.
O carte scrisă degeaba, e oribilă și îmi pare rău că am pierdut timpul cu ea. Nu aduce informații interesante și nu îți satisface curiozitatea legată de acest subiect. Această Marie descrie lucruri și întâmplări previzibile, pe care multă lume le știe deja despre fosta Uniune Sovietică. Finalul e pe măsura cărții, banal, previzibil și plictisitor. M-aș fi simțit multe mai câștigată dacă aș fi văzut un film cu mafia rusă decât să citesc cartea lui Marie.


Punctaj:




duminică, 5 iunie 2016

Bookfest 2016

Am așteptat 3 luni evenimentul acesta. Am fost doar două zile din cinci, pe 2 și pe 4 iunie. În prima zi mi-am luat cele mai multe cărți, că văzusem titluri interesante și nu m-am putut abține. A doua zi am fost la lansări, la celelalte expoziții pentru că mă pierdusem și căutam ieșirea și mi-am mai luat cărți, unele dintre ele cu autograf. Au fost zile foarte frumoase, am cunoscut oameni noi și m-am reîntâlnit cu cei pe care îi știam deja. Ador târgurile de carte și mă bucur mult că am reușit să merg și să îmi fac de cap. ☺ Sper să reușesc să citesc toate aceste cărți pe parcursul verii, sau măcar o mare parte dintre ele.





Am luat cu autograf:

2 ani în America de Cristian Răduță

Atac în bibliotecă de George Arion
Rockstar de Cristina Nemerovschi

Malad de Alexandru Voicescu

Blestemul Zorilor de Lavinia Călina