sâmbătă, 26 martie 2016

Snuff de Chuck Palahniuk - Recenzie


Sinopsis:

Cassie Wright, celebra „preoteasa“ a pornografiei, are de gand sa-si incheie cariera legendara printr-o performanta uluitoare: un nou record mondial al contactelor sexuale in serie. Totul se va petrece in fata camerei de filmat, cu sase sute de barbati, unul dupa altul. Povestea romanului Snuff este urmarita din perspectiva a trei barbati, participanti la inedita incercare: nr. 72 (unul dintre numerosii tineri care sustin ca-i sunt fii celebrei actrite), nr. 137 (care vrea sa-i ceara mana si sa-i propuna sa apara impreuna intr-un reality show) si nr. 600 (starul porno imbatranit care a adus-o pe Cassie in bransa). Toti trei isi asteapta randul intr-o anticamera aglomerata, facand schimb de impresii cu ceilalti participanti la „experiment“.


Recenzie:

Snuff e primul roman scris de Chuck Palahniuk pe care l-am citit. Nu m-a dezamăgit pentru că nu aveam așteptări de la el. Când am cumpărat cartea credeam că e un alt roman sexual de duzină și că nu are nimic special.
Stilul autorului m-a dus cu gândul la American Psycho scris de Bret Easton Ellis, scriitorul meu preferat. Sunt de părere că cei doi ar trebui să scrie împreună. Mi-au plăcut limbajul necenzurat, personalitățile grotești ale personajelor și faptul că e o carte care te provoacă. Am mai aflat câte ceva despre industria porno și cât de mizerabilă e.
Nr. 72, un tip de 19 ani, este convins că e fiul nelegitim al actriței porno Cassie Wright. Pe parcursul cărții acesta devine din ce în ce mai convins, ca la final să aibă o surpriză. Branch Bacardi reușește să îl convingă că o să se îmbogățească de pe urma maică-sii și îi dă acestuia o pastilă de cianură de potasiu ca să o omoare.  M-au scârbit secvențele în care povestea despre adolescența lui, dar doar cele în care povestea cum făcea sex cu o păpușă gonflabilă. Cele despre tatăl său adoptiv care îi povestea despre bande periculoase și mafii mi s-au părut chiar interesante, plus că mă interesa de mai demult subiectul Yakuza cam de când am văzut Assassination Classroom.
Nr. 137, un oklahomo, cum se autointitulează, cel mai interesant personaj din carte, după părerea mea, deși cam inutil, este un detectiv dintr-un serial anulat care a jucat într-un film porno cu gay din disperare pentru că avea multe datorii și care spera să își șteargă eticheta de homosexual, jucând în filmul porno al lui Cassie. Din perspectiva lui lucrurile au o tentă comică, dar prinde dramatism când personajul își amintește de casă și de tatăl său. Acesta vrea să se însoare cu domnișoara Wright și să apară împreună într-un reality show. Are un câine pe care sunt semnăturile multor vedete, deși recunoaște până la urmă că iscăliturile sunt făcături. Trist, dacă mă întrebați pe mine.
Nr. 600 este actorul porno rablagit Branch Bacardi, cel care a adus-o pe Cassie Wright în această industrie. Un bărbat slinos, dezgustător, grețos - o să-l urăști din prima, plus că pe parcursul cărții o să îți dea suficiente motive ca să îl urăști și mai mult.
Deși Sheila nu este amintită în sinopsis, este, de asemenea, o figură importantă în carte.  La 20 de ani, o cunoaște pe Cassie și devin apropiate. Sheila mi s-a părut o feministă convinsă, cu ticul verbal enervant Întâmplare adevărată, dar totuși deșteaptă și cu capul pe umeri. Un personaj cam enervant, dar printre preferatele mele din romanul Snuff. Va avea și ea o surpriză la final!
Cassie Wright, actrița porno, nu apare prea des în carte, dar e un personaj care îți rămâne în minte. Te face să o blamezi, să crezi că e o curvă, dar la final o s-o ierți, pentru că filmul în care vrea să bată recordul, îl face pentru o cauză nobilă: ca fiul/fiica ei biologic/ă să câștige suficienți bani ca să trăiască relaxat/ă.
Decorul romanului e unul sumbru, împuțit de la cipsuri, sucuri și spermă uscată. Personajele sunt tipologii umane ascunse în subsolul societății. Romanul e apăsător și dezbate subiecte tabu de actualitate. Deși credeam că e o carte sexuală simplă, am aflat pe parcursul lecturii că Snuff e o carte fictivă despre sexualitatea contemporană din realitate. Să nu credeți că acțiunea din Snuff e pur și simplu fictivă, pentru că vă înșelați. Astfel de lucruri chiar se întâmplă, dar nu avem acces la ele așa ușor ca la scandulurile și divorțurile celebrităților actuale.
Romanul l-am citit într-o zi, dar nu pentru că te prinde propriu zis, ci pentru că mi-a plăcut tema abordată de autor. M-am simțit câștigată după urma lecturii acestei cărți și m-a ferit de o viitoare frustrare sexuală majoră. Chuck Palahniuk este pe lista mea de autori preferați alături de Cristina Nemerovschi și Bret Easton Ellis. Aveam de gând să dau doar 3 frunzulițe din 5, dar scriind recenzia am considerat că trebuie să îi dau punctajul maxim.


Punctaj:



miercuri, 23 martie 2016

Jumătatea Rea de Sally Green - Recenzie




Titlu: Jumătatea Rea
Cod: TRE978-973-707-948-0
An aparitie: 2014
Autor: Sally Green
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonata
Editura: TREI
Format: 200X130
Nr. pagini: 392


Sinopsis:

Jumătatea Rea este primul volum dintr-o trilogie.
E pe jumătate Vrăjitor Alb... pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare... tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea... Toţi îl vânează.

Noul hit mondial după Jocurile foamei, Harry Potter, seria Amurg.

Periculos de captivantă! -- Time Magazine

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

Sally Green surprinde cu măiestrie frământările unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi. -- Publishers Weekly


Recenzie:

Înainte de toate, aș vrea să le mulțumesc celor de la Libris pentru că am primit sponsorizare de la ei și îmi doream foarte mult acest lucru!

Când am citit cartea mi-am adus aminte de ce îmi spunea profesoara de fizică mai demult: ,, Lucrurile pe care oamenii le consideră rele pot fi bune, iar lucrurile pe care le consideră bune pot fi rele." E total adevărat și mi s-a părut că se potrivește cu acțiunea cărții.
În prima parte nu am înțeles mai nimic, ceea ce m-a făcut curioasă să citesc mai departe.  Am aflat, ce-i drept, ce e cu șmecheria, nu înainte să mă simt un pic aiurea. Mi-a părut rău pentru Nathan și nu mă așteptam că așa e viața lui.
Din sinopsisul cărții credeam că e vorba despre un șmecher de genul cocalarilor români care se laudă la toată lumea cu cine sunt părinții lui. Am fost surprinsă când citeam și am aflat că nu așa stau lucrurile, pentru că nu simpatizez astfel de personaje. Situația e total invers decât cea la care mă așteptam, ceea ce nu mi-a displăcut deloc.
Deși romanul e despre vrăjitori și magie, are și semnificații mai adânci. Eu mă gândeam la umanitatea dusă la extrem din ziua azi. Cum oamenii vrând să fie buni devin foarte răi. Ca Light Yagami din Death Note care a devenit un criminal, încercând să scape lumea de crimă.
Nathan mi-a amintit foarte mult de Kaneki Ken din Tokyo Ghoul, deși cartea Jumătatea Rea m-a făcut să plâng mai mult decât anime-ul TG.  În ambele este vorba despre lucruri care ar trebui să fie rele, deși nu prea sunt.
Cartea m-a ținut cu sufletul la gură pe tot parcursul ei. Am citit greu la început pentru că mi se părea dramatic și mă făcea să plâng, dar m-am obișnuit cu stilul romanului și am citit cu ușurință mai departe.
Am apreciat că romanul nu m-am plictisit deloc.  Mi-a plăcut că îmi dădea palpitații la fiecare pagină și că nu puteam să las cartea din mână.
Scenele de bătaie/de tortură sunt dure, și asta mi-a plăcut mult. Sunt descrise foarte bine și mai că simțeam și eu durerea, deși sunt obișnuită cu lucruri violente/sadice.
Finalul mi s-a părut previzibil. E final deschis cu cârlig pentru volumul al doilea. Mi-ar fi plăcut totuși ca povestea de dragoste dintre Nathan și Gabriel să fie mai accentuată decât ceea dintre Nathan și Annalise, pentru că ador poveștile de dragoste gay.
Jumătatea Rea mi-a plăcut suficient de mult încât să continui să citesc această serie. Autoarea mi se pare genială și cartea ei la fel.

Cartea poate fi cumpărată de AICI !!


Punctaj:

sâmbătă, 19 martie 2016

Book Haul


Nu știu de voi, dar martie este pentru mine o lună norocoasă. Ca să celebrez, mi-am făcut un cadou. Cărțile acestea nu erau neapărat pe lista mea TBR, dar mi-au făcut cu ochiul și eram foarte curioasă în privința lor.

Jucătorii de pe titan de Philip K. Dick, ar fi prima carte SF pe care aș citi-o. Până acum nu mi-a picat în mână nicio carte SF care să mă atragă. Sper să îmi placă și să nu mă dezamăgească.

Hitler așa cum l-am cunoscut de Heinrich Hoffman, am luat-o din pură curiozitate pentru că nu am citit nicio carte despre Hitler/nazism/Holocaust din perspectivă nazistă, cum îmi place mie să spun.  Hoffman a fost fotograful și prietenul lui Hitler timp de 25 de ani. Cartea deja am citit-o, dar nu mă simt în stare să îi fac o recenzie cum se cuvine. I-am dat 5 stele din 5 pe Goodreads, unde i-am făcut și o mică recenzie.  Până acum aceasta e cartea mea istorică preferată.

Jane Eyre de Charlotte Brontë, am primit-o cadou de la mama de mărțișor. Am văzut filmul ceva mai demult și îmi plăcuse. Sper să am răbdare să pot citi cartea.

Jumătatea Rea de Sally Green, am primit-o sponsorizare de la libris.ro pentru recenzie. Mă bucur mult de faptul că am reușit să obțin sponsorizare de la ei și că am primit o carte care îmi place. M-am apucat să o citesc și o să revin curând cu recenzia.

De Gillian Flynn m-a tentat foarte mult Gone Girl, dar căutând și alte cărți scrise de ea, m-a atras mai mult Dark Places. Mi-am luat varianta în engleză pentru că îmi doresc foarte mult să pot citi în această limbă. Sper să o pot citi, deși va dura mult și îmi va fi foarte greu.

Mi-am luat și volumul trei din seria Hannibal, scrisă de Thomas Harris. Eu sunt o mare fană a lui Hannibal Lecter, am citit până acum doar Dragonul Roșu (recenzia AICI), dar am în bibliotecă și Tăcerea Mieilor într-o ediție foarte veche. Volumul al treilea l-am luat în engleză pentru că nu l-am găsit niciunde în română (seria aceasta se găsește foarte greu în limba română), și dacă o să îl pot citi voi achiziționa și primele volume în limba engleză.

Voi ce cărți ați cumpărat în ultimul timp?

luni, 14 martie 2016

Ultimul Viking de O.G. Arion - Recenzie



Sinopsis:

  ULTIMUL VIKING, primul din seria NEMURITOR, este un roman care abundă în creaturi fantastice, dar care, în acelaşi timp, este presărat cu date şi fapte istorice reale. Nu lipsesc situaţiile amuzante şi o poveste de iubire cum nu s-a mai văzut. Cititorul are totodată ocazia de a afla lucruri interesante despre credinţele şi zeităţile vikingilor, precum şi despre creaturile mitologice întâlnite în legendele diferitelor culturi.
Victoria Grey, o tânără pragmatică şi bine ancorată în real, se trezeşte prinsă într-o aventură periculoasă având ca miză un străvechi tezaur viking, asupra căruia planează un blestem îngrozitor. Pornind într-o călătorie extraordinară către o lume ascunsă şi întunecată, sceptica Victoria este obligată să înţeleagă şi să accepte regulile acestei noi lumi. Va reuşi acest lucru? Oare de-a lungul drumului se va regăsi pe sine, cea de odinioară?


Recenzie:
Am citit cartea mai mult din curiozitate. Auzisem multe lucruri bune despre ea și am fost curioasă, plus că nici nu prea mai citisem cărți de genul în ultimul timp.
Începutul mă plictisise. Nu prea mi-a plăcut de Victoria cea de la început, era prea prinsă în viața ei de zi cu zi și în problemele cotidiane. Exact genul de om care nu prea îmi place.
Perioada în care am citit romanul m-a făcut să-l apreciez mai mult, a fost ca o pauză de la cărțile despre nazism și crime pe care le citesc restul timpului. Lectura cărții este ușoară, nu mi-au dat bătăi de cap nici momentele în care se vorbea despre mitologia vikingă, pentru că informațiile au fost prezentate în așa fel încât să pară interesante și să nu te obosească. Romanul m-a făcut curioasă în legătură cu istoria vikingilor. Țin minte că poveștile profesoarei de istorie din clasa a 5a nu m-au atras cum a făcut-o autoarea cărții.
Am apreciat că în fiecare capitol se întâmplă ceva. Nu sun capitole de umplutură sau fără sens. Nu m-a plictisit nici un capitol, probabil înafară de primele două, pentru că moartea lui Agro Bjarnisson mi s-a părut că e singurul lucru care se întâmplă în primele două capitole.
Spre sfârșit nu am putut lăsa cartea din mână. Acțiunea m-a prins și eram tare curioasă să văd ce va urma. Abia aștept să aflu ce se întâmplă în următorul volum.
Pe autoarea cărții am întâlnit-o la evenimentul Neconvențional, unde am primit autograf pe carte (cred că unul dintre autografele mele preferate de până acum) și unde, zic eu, mi-am făcut o nouă prietenă.
Până la următorul volum, îmi doresc și eu un dragon credincios și loial ca animal de companie. Pe bune, cred că a fost cea mai drăguță chestie din roman. <3




Citate:
,, Ne-am mai certa noi oamenii dacă am ști că lucrurile acestea sunt total neimportante și că avem o în față o eternitate, plină de promisiuni?"
,, Asta era VIAȚA. Viață simplă, fără legende , fără umbre. Doar griji zilnice, mărunte și meschine." 

Punctaj:


joi, 3 martie 2016

Valuri de viață - Recenzie

Sinopsis:
Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu îşi pierde părinţii într-un stupid accident de maşină, nouă ani mai târziu se îndrăgosteşte. Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața se încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile.
Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?

Recenzie:

Îi mulțumesc Linei pentru exemplar și îi urez mult succes în continuare și multă inspirație!
Deși la început mi s-a părut clișeic, stilul autoarei m-a făcut să nu las cartea din mână. Am adorat-o pe Irina, deși începusem să cred că sentimentele ei sunt un pic exagerate. Eu nici nu sunt obișnuită cu romanele de dragoste și mi-a fost destul de greu să înțeleg personajul principal mai din toate punctele de vedere.
Când citeam, uitam că romanul a fost scris de o româncă și că acțiunea se petrece în România, îmi aduceam aminte de aceste lucruri doar când mai dădeam de vreun nume românesc sau de denumirea unui oraș. Cartea pare tradusă, nu scrisă în română.



La început nu prea mi-a plăcut de Irina. E visătoare, deși ea se crede cu picioarele pe pământ, îi pasă prea mult de ce spune bunicul ei, deși am încercat să înțeleg că el era singura ei familie și din cauza asta nu putea să își asume responsabilitatea propriei sale alegeri. Spre sfârșit mi-am schimbat părerea despre ea. Nu mă așteptam să ierte și să prefere să se bucure în loc să sufere aiurea.
Deși credeam că sfârșitul va fi altfel, nu m-a dezamăgit deloc pentru că mi-a plăcut mai mult finalul cărții decât cel din capul meu. Ultimele capitole m-au făcut să plâng. Prima dată pentru că îmi părea rău pentru personajul principal și am compătimit-o pentru că nu mi s-a părut corect ce i-a făcut Victor. Dacă o iubea cu adevărat nu se amesteca în viața ei.  A doua oară am plâns pentru că finalul a fost total surprinzător și m-a făcut să îmi aduc aminte de niște persoane pe care vreau să le regăsesc.
Pe parcursul lecturii simțeam că povestea Irinei e și povestea mea. Poate că nu m-am regăsit total, dar cum încă sunt tânără, am tot timpul s-o fac.  Mi-ar plăcea să recitesc romanul peste ceva timp când voi fi mai mare.

Citate:


,, N-aș putea spune cât de des am senzația că lumea este de fapt un bal mascat, unde purtăm măști după bunul nostru plac."
,,  Nu vezi? Decorez iadul... Îmi procur răni noi.”
 “Îl aud şi nu-mi vorbeşte, îl simt aproape şi nu-l cunosc.”  

Punctaj: