miercuri, 17 februarie 2016

American Psycho - Recenzie



Sinopsis:

Una dintre cele mai controversate carti aparute in America ultimilor ani, roman-cult al anilor ’90, American Psycho a declansat controverse aprinse, autorul fiind chiar obligat sa-si anuleze primul turneu de promovare a cartii din cauza amenintarilor. Ellis a fost amenintat cu moartea, i s-a reprosat cruzimea la adresa femeilor, iar o organizatie feminista din Los Angeles l-a dat in judecata. Devenit repede bestseller, American Psycho este un roman violent despre violenta. Patrick Bateman, personajul principal al romanului este un tinar frumos, educat, inteligent. Ziua lucreaza pe Wall Street, sporind averea deja considerabila a familiei lui, iar noaptea se ocupa cu lucruri care ne inspaiminta pe noi, oamenii normali. Actiunea este plasata intr-o lume (Manhattan) si intr-o epoca (anii ’80) in care bogatii devin tot mai bogati, iar saracii si nebunii ajung pe strazi cu zecile de mii, facind ca orice imaginatie, chiar si cea mai oribila, sa devina posibila. Iata de ce Bateman, care este cu adevarat el insusi numai atunci cind tortureaza si ucide, se transforma in profetul unei orori apocaliptice. O oroare cu care nici o societate nu este pregatita sa lupte. Romanul lui Bret Easton Ellis studiaza abisurile de neinteles ale nebuniei si reuseste sa surprinda absurditatea violentei din vremurile noastre – de fapt, din oricare alte vremuri.  Romanul a fost ecranizat in anul 2000, cu Christian Bale si Willem Dafoe in rolurile principale.


Recenzie:

Când am terminat de citit romanul m-am simțit nașpa pentru că am realizat că multe dintre lucrurile care îmi plac nu ar trebui să îmi placă. American Psycho nu e o carte pentru oricine, trebuie să fii obișnuit din timp cu lucruri mai puțin confortabile și să înțelegi în loc să judeci.
În primul capitol facem cunoștință cu personajul principal - Patrick Bateman - care lucrează pe Wall Street, se întâlnește cu o tipă numită Evelyn, are prieteni care lucrează în același domeniu cu el și, evident, are o tonă de bani. La început personajul îmi făcea silă, are niște acțiuni nu prea OK și are un caracter complicat, chiar dacă la început nu prea pare.
În carte nu se întâmplă ceva propriu zis, capitolele nu prea au legătură între ele, te poți încurca la anumite pasaje, dar acțiunea nu e plictisitoare, nici măcar când sunt descrise mărcile scumpe de haine și muzica de pe vremea aceea.
Pasajele cu omoruri mi-au plăcut cel mai mult. Sunt descrise cu un sadism remarcabil și am apreciat faptul că Ellis nu a avut nicio reținere în a le scrie.  Nu recomand American Psycho celor care se scârbesc repede.
Am observat că romanul tratează și lucruri mai sensibile, cum ar fi rolul femeilor în  societate, pentru că femeile din carte sunt doar cărnuri și nimic altceva,  vechea problemă a banilor și a statutului social, spune și în sinopsis că bogatii devin tot mai bogati, iar saracii si nebunii ajung pe strazi cu zecile de mii, apartenența la grup, ipocrizia, homosexualitatea, rasismul, etc.
Patrick Bateman e doar produsul mediului în care trăiește, iți dai seama de asta din scurtele pasaje în care vorbește despre familia și copilăria lui. El, după părerea mea, nu are nicio vină. Alții l-au făcut să fie așa. Iar eu chiar am înțeles treaba asta.
Deși nu are introducere-cuprins-încheiere, poți observa cum degenerează acțiunea. Cum Patrick realizează la un moment dat ce este viața lui, dar nu face nimic pentru că nu poate, cum renunță la confort și siguranță de dragul crimelor, cum se desparte de prietena lui, cum îl apucă nostalgia de la un nimic, și așa mai departe.
Unii s-ar putea să râdă mai mult decât să fie șocați, ca în cazul meu. Pe parcursul lecturii uitam uneori că citesc o carte despre un criminal în serie.
Spre sfârșit chiar mi-a părut rău pentru el, dar probabil că nefericirea este prețul pe care îl plătești când hăcuiești oameni nevinovați, și îi faci, la rândul tău, nefericiți pe ceilalți.
Am văzut și filmul acum doi ani, dar nu prea mi-a plăcut pentru că nu l-am înțeles. Am dat multe skip-uri și nu am priceput mai nimic. O să îl revăd pentru că vreau să scriu un articol Carte vs. Film.
Cartea nu poate fi citită de oricine, unii s-ar putea să nu aprecieze umorul negru al scriitorului din cauza a câtorva lucruri nu prea frumoase. Am înțeles că autorul a fost dat în judecată de niște feministe, ceea ce mie mi s-a părut o tâmpenie. Trebuie să ai ceva lipsă la mansardă ca să te simți jignit de ceva ficțional.
Punctajul ar fi de 4,5/5. Ador cartea asta și m-a făcut curioasă în privința celorlalte cărți scrise de Bret Easton Ellis .


Punctaj:

Și ceva muzică potrivită:



4 comentarii:

  1. Ellis a scris şi cărţi mai bune. ”Glamorama” de exemplu, sau ”The Informers” (ultima cu o ecranizare de excepţie). ”American Psycho” mie mi s-a părut pe alocuri plictisitoare. Capitolul despre istoria formaţiei ”Genesis”, de exemplu. În plus, scena cu şobolanul a fost mult trasă de păr. Dar e o carte decentă despre consumerism şi high-society-ul american.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-i drept, am trecut peste capitolele in care se vorbea doar despre o formatie sau despre un artist.

      Ștergere
  2. Bună prezentare și recenzie. Am citit și eu cartea, m-a dezamăgit deoarece se vorbea despre ea foarte apreciativ însă nu s-a dovedit pe măsura așteptărilor. Prima parte cu descrierea fiecărei piese de vestimentație credeam ca nu se mai termina, era obsesivă. A doua parte a fost destul de șocanta dar posibil de îngurgitat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine nu prea m-au deranjat descrierile hainelor. Le citeam, sperând să aflu ceva nou despre moda oamenilor bogați. :))

      Ștergere

Tu ce crezi?