luni, 30 noiembrie 2015

Castelul de sticlă - Recenzie

 
Sinopsis:


Produs publicat in 2015 de Art
Data aparitiei: Iulie 2015
Colectia YoungArt
Traducator: Lorena Lupu
Tip coperta: Cartonata
Numar pagini: 374
ISBN: 978-606-93949-1-6


Castelul de sticla este povestea adevarata si tulburatoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber si traiul neingradit de reguli inutile sunt mai presus decat confortul unui camin tipic. Sotii Walls isi cresc cei patru copii invatandu-i sa nu se teama de nimic, sa gandeasca liber, sa fie independenti, dar toate acestea vin cu pretul unei vieti de nomazi, al absentei unei case decente si, de multe ori, al lipsei mancarii si hainelor. Rex Walls, tatal, un tip carismatic, de o extraordinara inteligenta, ii invata pe copii istorie, fizica, vaneaza demoni impreuna cu ei pentru a-i face sa-si depaseasca temerile, le daruieste stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reuseste sa le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, isi povesteste copilaria intr-o carte unica, de un umor extraordinar, dar si de o profunzime emotionanta.
Ceea ce face aceasta carte atat de speciala, devenita bestseller in numeroase tari, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om obisnuit le-ar ascunde poate, din jena, ci faptul ca face asta cu tandrete si dragoste fata de familia sa, incercand mai degraba sa-si inteleaga parintii decat sa-i judece.

Recenzie:

Am citit cartea aceasta în câteva zile. M-a fascinat și plictisit în același timp.  Familia Walls e greu de înțeles pentru unii, dar dacă stai să te gândești că acțiunea are loc prin anii '60- '70 ( atunci când Jeannette era mică) îți poți da seama că nu erau chiar atât de neobișnuiți. Oamenii aveau o mentalitate diferită atunci.
 Povestea cărții te retrimite la perioada copilăriei, chiar dacă nu te regăsești total în amintirile autoarei.  În carte este vorba despre copilărie și despre perioada când devenim adulți. Începutul cărții e ludic, inocent, frumos, dar în cazul în care continui lectura îți vei da seama că inocența dispare încet, grija zilei de mâine luându-i locul. Cartea e frumoasă la început pentru că J. era mică, vedea lumea altfel, dar pe măsură ce crește vede realitatea așa cum e, grea.
E o lectură ușoară, nu trebuie să îți bați capul cu ea, dar te va face să te gândești la copilărie și să fi mulțumit cu ce ai.
După ce am terminat cartea, am simțit nevoia să o iau pe mama în brațe pentru că nu e ca mama lui J.  Mama ei nu face sacrificii pentru familie, nu muncește ca să le asigure copiilor un trai decent și e egoistă și leneșă. Poate că asta e doar opinia mea, dar nu pot înțelege o astfel de mamă.
Cartea te va ajuta să înțelegi mai bine America în aceea perioadă. Nu mi-a venit să cred cât de diferite erau toate atunci, cel puțin la capitolul economie.
Cartea e frumoasă, dar nu pot să îi dau un punctaj prea mare pentru că e cam plictisitoare la anumite pasaje. Cu toate astea, aș vrea să citesc și alte cărți scrise de Jeannette Walls.

Punctaj:




vineri, 27 noiembrie 2015

All the Boys Love Mandy Lane - Recenzie

Orfana Mandy Lande este o frumoasă adolescentă virgină şi pură crescută de mătuşa ei, dorită de colegii de şcoală şi o prietenă apropiată a unui băiat care este marginalizat de ceilalţi pe nume Emmet. După moartea unui coleg de liceu la o petrecere, Mandy se împrieteneşte cu Chloe, Marlin, Red, Bird şi Jake. Red îi invită pe toţi la o fermă izolată ce aparţine familiei sale şi toţi băieţii se gândesc care va fi primul ce o va convinge pe Mandy să se culce cu el. Ei fac repede rost de băutură şi droguri. În mijlocul nopţii, un străin cu cagulă începe să-i atace pe toţi pornind o serie de crime terifiante.

Notă IMDb: 5,6






Recenzie :

Uitându-mă la filmul acesta, mă gândeam la ceea ce puteam face în loc să mă uit la el. Nu e nimic, dar absolut nimic de groază la el. La început pare misterios, dar îți poți da seama din prima ce urmează să se întâmple acolo.  Fazele sângeroase sunt puține, partea cea mai ,,dură" e la sfârșit când apar în cadru hoiturile alea împuțite de vacă, în rest mai nimic, sau cel puțin mie nu mi-a satisfăcut nevoia de a vedea un film ca lumea.
Filmul are o tentă horror, probabil că s-a încercat a fi horror, dar nu s-a reușit.  Filmul e mai degrabă penibil decât horror.

 
Personajul principal este Mandy Lane, o fată cuminte și cam ciudățică. Mi-a plăcut de ea, dar la finalul filmului nu am putut să o înțeleg, de fapt cred că finalul nu am putut să îl înțeleg. Mandy e frumoasă, toți băieții o vor, dar aceasta nu pare interesată. E un personaj complex, măcar la acest capitol producătorii filmului nu au dat-o în bară.  Cred că ea e singurul motiv pentru care am urmărit filmul până la capăt.
Filmul mai are și câteva secvențe amuzante, care dau în penibil, dar acestea creează un oarecare farmec filmului
Mie filmul m-i s-a părut cam idiot, dar dacă nu ești obișnuit cu acest gen, s-ar putea să îți placă.
 
 
Punctaj :
 
 

marți, 24 noiembrie 2015

Vicky, nu Victoria - Recenzie

Sinopsis :

Produs publicat in 2015 de Herg Benet
Data aparitiei: Octombrie 2015
Colectia Cartile Arven
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 336
ISBN: 978-606-763-017-6

Am 13 ani si 6 luni si fac in continuare sex pentru ca e fun. Am trei iubiti interzisi, o prietena foarte buna, un sfert de caine, cateva jointuri in rucsac. Imi plac bocancii si tricourile negre cu cranii. Duc o viata aproape normala, ca orice eleva de clasa a saptea. Ma mai cert uneori cu mama si fug cam des de acasa.
A, da, si fratele meu tocmai a dat foc scolii.
Ma cheama Vicky. Ai grija sa nu imi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.



 

Recenzie :

Am citit cartea aceasta în câteva zile. Mi-a plăcut mult, cu greu  o lăsam din mână ca să fac altceva.  Vicky e deosebită, te face să o adori din prima. Totuși, cartea nu este pentru oricine. Dacă o subestimezi pe Vicky pentru că are 13 ani, sau dacă încă nu ești pregătit pentru chestii mai wild, atunci clar cartea nu e pentru tine. Vicky e mult mai matură și inteligentă decât mulți oameni ,,mari".
Vicky, nu Victoria e diferită față de prima carte, nymphette_dark 99. În acest volum, aflăm că Vicky are sentimente, aflăm că ea face ce simte, în prima carte dădea impresia că făcea totul pentru distracție, dar n-a fost așa.
Vicky îmi e ca o veche prietenă pe care în sfârșit am regăsit-o. Nu credeam că mă voi atașa vreodată așa mult de un personaj.
Cartea asta cred că a fost menită să  distrugă bula de confort și liniște în care ne aflăm. Vicky ne învață despre oameni și despre obiceiurile și frustrările lor inutile. Oamenii parcă nu mai sunt oameni, sunt roboței meniți să facă mecanic aceleași lucruri dictate de societate. Omul uită să simtă, să trăiască. să facă lucruri importante pentru el. Să arunci cu prejudecă în stânga și în dreapta nu e un lucru bun, nu te face cu nimic mai special.
Vicky nu te învață să te droghezi, sau să nu mai asculți de părinți sau să faci sex.  Îmi pare rău pentru oamenii care cred asta.  Eu chiar aș vrea să existe fata asta și să am ocazia să o întâlnesc.
Spre final, vreau să spun că această carte chiar merită. Sunt fragmente care te vor face să râzi până leșini, sau care te vor pune serios pe gânduri. Vicky e un mare FUCK YOU la adresa societății și a principiilor de mult demodate.  Vicky, nu Victoria este acel gen de carte pe care trebuie să o (re)citești când simți că te-ai pierdut și că nimic nu mai are sens. Te va ajuta, îți promit!


Punctaj:

vineri, 20 noiembrie 2015

Natașele. Noua rețea mondială a comerțului sexual - Recenzie

Sinopsis:


Produs publicat in 2011 de Humanitas
Data aparitiei: Martie 2011
Traducator: Mihaela Sima Dubois
Format: 130x200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 268
ISBN: 978-973-50-2745-2


Natasele sunt cele mai cautate marfuri pe care Europa de Est le-a exportat dupa caderea Cortinei de Fier si nu sunt neaparat rusoaice. Amatorii de delicii exotice le pot gasi in toata lumea. Nimeni nu face distinctia dintre ele si femeile care au ales sa practice prostitutia. Se aseamana, umbla la fel de provocator imbracate, sunt la fel de aspru judecate. Insa nimeni nu stie sau nimanui nu-i pasa ca ele sunt victimele unor retele de traficanti care le ademenesc cu promisiunea ca in strainatate vor lucra ca dansatoare sau cameriste. Odata plecate de acasa, descopera realitatea inspaimantatoare: agresiuni, violuri, abuzuri din partea unor proxeneti lacomi care vor sa-si recupereze inzecit banii cu care le-au cumparat, indiferenta si complezenta din partea clientilor si a politistilor corupti. Victor Malarek, ziarist de investigatie, a mers pe firul acestor retele care au reinventat sclavia si a scris o carte in care descoperim ca printre „Natase" se afla multe femei traficate din Romania, iar printre cei care ar trebui sa le scoata din ghearele proxenetilor se afla politisti si oficiali corupti.


 

Recenzie :
Cartea aceasta mi-a deschis ochii. Nu știam nimic despre prostituție sau despre traficul de persoane și crimă organizată.  Precum filmul Megan is Missing, cartea aceasta are un rol educativ major, m-a făcut să fiu mai prudentă.
Pe parcursul cărții, în special când citeam pasajele despre România,  simțeam că și eu puteam fi acolo. O parte dintre femeile traficate sunt  din România,  precum și din Rusia, Ucraina, Moldova sau Bulgaria.  Situația e dramatică, iar acum că rețelele de socializare sunt foarte populare, traficanților le este mult mai ușor să își ademenească victimele.
Dacă ai mintea deschisă și vrei să ști pe ce lume trăiești, cartea aceasta te va face să înțelegi multe, iar dacă ești la polul opus, atunci îmi pare rău pentru tine.
Este o carte care m-a marcat, care m-a făcut să îmi pese mai mult de ceea ce e în jurul și să nu mai am prejudecăți dure la adresa fetelor/femeilor care lucrează în acest domeniu.
Pe la ultimele două capitole, conținutul cărții te scârbește. Nu din cauză că ar avea scene deochiate ( pentru că nu are) ci pentru că Malarek prezintă niște cazuri în care cei care ar trebui să apare drepturile omului sunt băgați în treaba asta. Ți se face greață când te gândești ce pot face unii oameni pentru bani, dar mai rău e atunci când te gândești că cei care ar trebui să facă ceva ( cum ar fi președinți sau guvernatori) se joacă de-a diplomația și doar își văd interesele.
Este o carte despre care nu prea poți vorbi, dar dacă o citești înțelegi altfel lucrurile.


Te-ai gândit vreodată că unele fete nu mai ajung niciodată acasă  ?


Punctaj:


sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Jennifer's Body - Recenzie


Jennifer Check ( Megan Fox ) este o majoreta frumoasa si sexy, careia colegii de liceu dintr-un mic oras din Minnesota nu i-au rezistat niciodata. Atunci cand adolescenta plina de farmec este blestemata de o formatie rock care il venereaza pe Satana si este condusa de catre vocalistul Nikolai Wolf, devine posedata de un spirit malefic si se transforma intr-o criminala dornica sa consume carne umana. Colegii de clasa ai lui Jennifer sunt macelariti unul cate unul de catre seducatoarea insetata de sange, care se supune orbeste demonului ce a pus stapanire pe corpul ei. Needy Lesnicky (Amanda Seyfried) – prietena timida, tocilara si nepopulara a lui Jennifer Check – isi da seama ca trebuie sa o salveze pe fata de blestem sau sa o ucida pentru a pune capat crimelor petrecute in liceu. Dupa ce o omoara pe Jennifer, Needy evadeaza dintr-un centru corectional pentru minori si porneste in cautarea lui Nikolai Wolf, liderul rockerilor satanisti care fusesera responsabili de transformarea prietenei sale.

Recenzie:

M-am uitat la acest film doar pentru Megan Fox și Amanda Seyfried.  E interesant, dar nu e cine știe ce. Mi-ar fi plăcut să se pună accent mai mult pe partea paranormală decât pe omoruri, șoc și groază. Cel mai mult mi-a plăcut la acest film umorul - are un umor negru spumos, care pe mine mă atrage foarte mult.  Mi-a plăcut mai mult Jennifer , e mai mișto, e îndrăzneață și e bună, plus că Megan Fox o joacă foarte bine. Filmul m-i s-a părut ușor, nu sunt scene violente sau sadice în exces, dar dacă nu ești obișnuit cu filmele de groază, s-ar putea să te speri la acest film și să îl supraevaluezi, sau din contră.
Un lucru interesant m-i s-a părut formația aceea ciudată de rock. Nu se dau foarte multe detalii, ceea ce face lucrurile mult mai interesante, dar rockerii aceia nu erau sataniști pe bune, doar voiau să se îmbogățească, așa că au apelat la un ritual satanic, ci anume -sacrificarea unei virgine ( care nu prea era virgină).
Filmul are și faze mai deep, cum ar fi comportamentul oamenilor după ce un bar din orașul lor a luat foc și doi adolescenți au fost uciși. Sentimentele lui Needy te vor face să înțelegi altfel lucrurile, pentru că reflectă foarte bine realitatea. Nepăsarea oamenilor,  groaza colectivă care trece imediat și dramele care sunt pentru unii doar subiecte de consum sunt lucruri reale, iar filmul a ochit foarte bine asta. Din această perspectivă filmul pare real, dar e totuși o ficțiune.
Este un film interesant cu care nu trebuie să îți bați capul. Poți să dau skip la unele secvențe, pentru că nu pierzi nimic și după ce l-ai văzut poți să îl uiți, nu e mare pierdere.

Punctaj:




Trailer:



     

luni, 9 noiembrie 2015

Vara primei iubiri - Recenzie

Sinopsis:

Produs publicat in 2013 de Orizonturi
Data aparitiei: Septembrie 2013
Colectia Romane celebre
Tip coperta: Brosata


Aceasta carte face parte din colectia Romane celebre a editurii Orizonturi.
Cartea cunoscutei scriitoare americane Edith Wharton surprinde perfect esenta unei veri stralucitoare, plina de vise tineresti si de perspective amagitoare.
Charity, eroina romanuiui, este nemultumita de conditiile oferite de oraselul in care traieste, cu atat mai mult cu cat tutorele sau, ramas vaduv, pare condus de un instinct carnal in relatia cu ea.
Intr-o zi de vara, cunoaste un tanar atragator si viata ii pare brusc mai interesanta.
Acesta o cucereste si Charity va avea parte de prima sa vara de bucurie. O bucurie efemera, transformata in tragedie atunci cand afla ca in tot acest timp, iubitul al carui copil il poarta, era logodit cu altcineva, la care se intoarce.
Optiunile sale sunt putine si niciuna nu pare sa o atraga. Ar putea reveni la locurile din care a plecat la varsta de cinci ani, unde greutatile sunt de neimaginat sau ar hotari sa faca un avort. Ar mai fi si posibilitatea acceptarii unui compromis - cererea tutorelui sau de a se casatori cu ea. Este greu sa hotarasti cand totul pare pierdut. Charity trebuie sa infrunte urmarile iubirii sale de o vara si sa priveasca in fata realitatea. Va gasi, oare, puterea de a trece cu bine peste aceste incercari sau se va lasa prada resemnarii?
O poveste induiosatoare, o lectura de neuitat.




Recenzie:

Am cumpărat această carte de pe Libris mai demult alături de Mara, cărțile le-am primit alături de un semn de carte.  Nu credeam că o să o citesc, credeam că e o telenovelă siropoasă, dar, spre marea mea surprindere, nu e. Cartea aceasta este artă, nu se compară cu nimic din ce am citit până acum. Nu e indecentă, nu e lălăită la extrem și nu e deloc prost scrisă. Prezența figurilor de stil se face remarcată încă de la început. Totul e descris într-un mod artistic, mai că mă face și pe mine să îmi doresc să mă aflu acolo. Deși e scrisă la persoana a treia, cartea nu duce lipsă de emoțiile și gândurile personajului principal. Când citeam cartea, simțeam că eu sunt Charity și că povestea ei îmi aparține mie. Peisajele sunt uimitoare, uneori aveam senzația că citesc cartea doar pentru peisajele montane și pentru frumusețea locurilor. Acțiunea se petrece înainte de primul război mondial ( asta reiese din carte, nu e sigur), într-o localitate apropiată de munte numită North Dormer din Noua Anglie. Nu o să îți dai seama de asta de la început, eu am aflat după ce am căutat informați despre autoare, care s-a stins din viață în anul 1937.
Ideea cărții e puțin clișeică, sunt probabil sute de cărți cu aceeași temă, dar cartea aceasta merită.  Baza acțiunii nu e iubirea de vară, ci inocența și frumusețea unei relații dintre doi oameni care se iubesc, chiar dacă ei nu rămân împreună.
Cartea merită citită, în special dacă te-ai săturat de romanele romance care au apărut acum și tema principală e sexul, adulterul sau mai știu eu ce.  Nu e o carte de scandal, e o carte frumoasă care atrage prin imagini vizuale spectaculoase, figuri de stil alese perfect și narațiune amplă. O vei adora din prima pe Charity. Ea e oarecum naivă, nu cunoaște lumea din afara satului ei, dar în lumea ei e stăpână pe situație. Știe cum sunt oamenii din satul ei, știe locurile. Rareori întâlnești un personaj ca ea. Recomand romanul pentru stările prin care te face să treci și pentru cartea ca întreg, până la urmă.  Mie una mi-a plăcut mult această carte încât abia aștept să citesc și alte cărți scrise de Edith Wharton.

Cu toții ne îndrăgostim la un moment dat....


Punctaj:


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Lorde ( Ella Marija Lani Yelich-O'Connor ) #happybday3

Înainte să încep, vreau să dedic acest articol Ellei, doar prin simplul fapt că are același nume cu artista despre care voi vorbi în acest articol. Să începem!

Biografie pe scurt :

Ella Marija Lani Yelich-O'Connor, cunoscută sub numele de Lorde, este o cântăreață și compozitoare din Noua Zeelandă, născută pe 7 noiembrie 1996. S-a născut în Takapuna, dar a fost crescută în Devenport, Auckland.  De mică i-a plăcut muzica, iar în adolescență a semnat cu Universal Music Group.  A debutat în 2013, odată cu lansarea discului single Royals și a albumului de studia Pure Heroine. Materialele sale discografice au fost intens apreciate atât de public, cât și de critica de specialitate, și s-au bucurat de succes în teritoriile anglofone. Revista Time a inclus-o pe interpretă pe lista celor mai influenți adolescenți ai anului 2013,iar Academia Națională a Artelor și Științelor de Înregistrări din SUA i-a oferit patru nominalizări la premiile Grammy. 
Tot în 2013, single-ul  Royals a devenit un hit internațional, făcând-o pe Lorde cea mai tânără persoană care s-a aflat pe locul întâi în  topul american Billboard Hot 100 .

sursa: wikipedia.org 

Facts :

 1.  Cântă pe coloana sonoră a filmului The Hunger Games: Mockingjay Part 1. Melodia se numește Yellow Flicker Beat și e mai mult decât uimitoare.

2.  A fost parodiată în animația South Park.

3. Lucrează la un nou album, care ar trebui să fie scos la sfârșitul acestui an.

4. A fost nominalizată la Globurile de aur 2015 la categoria Best Original Song, alături de Lana Del Rey.

5. Își scrie singură cântecele.

6. E bună prietenă cu Taylor Swift.

7.  Tumblr-ul ei personal este  http://lordemusic.tumblr.com/

8.  Miley Cyrus a fost actrița ei preferată, pe vremea când aceasta juca în Hannah Montana.

9.  E o feministă convinsă.

10. Îi place să citească.

11. Mama ei este poetă.

12.  În școală i se spunea Casper sau Dusty.

13. Are rădăcini croate și irlandeze.

14. E o mare fană a cântăreței Robyn.


Eu una, eu o ador pe Lorde. Muzica ei mă inspiră în orice fac, în special în scris.  E un adevărat geniu muzical. O urmăresc pe Tumblr, pe Facebook, pe Twitter,  pe orice nimeresc. 
De la ea cel mai mult îmi place Buzzcut Season, pentru că piesa reliefează cel mai bine realitatea, sau cel puțin realitatea din capul meu.
White Teeth Teens este obsesia mea. Melodia asta îmi place într-un sens profund, e o melodie cu multe semnificații pentru mine.
Bravado mă duce cu gândul la perioadele când eram depresivă și mă gândeam la sinucidere. Mă face să mă gândesc la pastile, lame și sânge. Cu ajutorul muzicii lui Lorde, am trecut peste.
Ribs mă face să mă gândesc la trecerea timpului. Tinerețea e ca un prieten pe care ști că o să îl pierzi, dar tot te atașezi de el.  Doar ascultați melodia.
Royals e ca un vechi prieten. Mai mereu m-am simțit inferioară celor ,,care au", iar melodia asta mă face să simt chiar opusul. Mă face să mă simt rebelă, mă face să simt că vreau să lupt ca să schimb ceva.
Team mă face să îmi amintesc de prima persoană de care m-am îndrăgostit și de gașca mea de prieteni din care făcea și ea parte.  Ea era totul pentru mine în aceea perioadă, totul era epic atunci când era cu mine, dar perioada aceea a trecut. Timpul trece, cum ne învață versurile melodiei Ribs.
Yellow Flicker Beat  mă inspiră, îmi dă idei cu care aș putea umple sute de romane.
Lorde e o artistă pe care nu toți o pot înțelege.  Versurile ei sunt atât de adânci încât te poți pierde. Te pierzi într-o altă lume, o lume plină cu vise, idei și povești perfecte.  Poate că nu mai e regina întunecată care a fost când s-a lansat, dar acum a devenit mai matură, mai elegantă. Sincer, de la viitorul album am așteptări mari. E Lorde, prin definiție e genială.
Dacă vrei să o asculți, recomand piesele:

1. Ribs
 


                                                                     2. Team




                                                              3. Bravado

 
 
4. White Teeth Teens
 
 
 
5. Buzzcut Season
 



And we'll never be royals

Happy birthday, Lorde!

marți, 3 noiembrie 2015

Megan is Missing - Recenzie

Recenzia aceasta este un repost. Am scris-o și postat-o pe 30/10, la puțin timp după incendiul din Colectiv. Din respect pentru victime, am șters postarea, nu vreau ceva publicat pe 30.  #colectiv

Atenționare: Acest material conține chestii șocante, etc etc.
SPOILER ALERT!!!

Sinopsis:

Megan Stewart şi Amy Herman (14, respectiv 15 ani), sunt cele mai bune prietene în ciuda faptului că personalităţile lor sunt opuse. Megan este cea care iese în evidenţă şi atrage toate privirile, fiind cea mai populară din liceu şi o studentă de nota zece, dar toate aceste lucruri o solicită foarte tare din punct de vedere fizic şi emoţional, ea fiind în centrul mai multor petreceri în care se consumă mult alcool, droguri şi se face sex.
Amy, însă, e exact invers faţă de prietena ei; retrasă din punct de vedere social şi deloc populară printre colegi, aşa că se ţine cât poate de tare de relaţia pe care o are cu Megan ca să se integreze. Împreună, aceste două fete făuresc o prietenie puternică bazată pe nevoi reciproce. Ele comunică mult prin intermediul internetului, în camerele de chat, iar într-o zi Megan cunoaşte online un băiat cu doi ani mai mare ce ajunge s-o invite să se cunoască şi în realitate.
Fiind atrasă de el, Megan acceptă fără ezitare invitaţia, însă după ce se duce să-l întâlnească ea nu se mai întoarce niciodată. Poliţia anchetează cazul, însă renunţă curând deoarece nu găsesc nicio dovadă că s-ar fi întâmplat ceva rău cu ea şi presupun că pur şi simplu a fugit de acasă. Numai că Amy nu este de acord cu acest lucru şi începe propria ei misiune de găsire şi, eventual, salvare a celei mai bune prietene ale sale. Ea descoperă câteva indicii care indică o potenţială răpire, iar poliţia redeschide cazul, însă acum pericolul o pândeşte şi pe Amy.


Recenzie:

Ați citit descrierea unui film relativ OK, probabil v-ați gândit la aventuri, descoperiri spectaculoase, povești siropoase despre prietenie, etc. Vă anunț că filmul nu a fost așa. M-am uitat la Saw, la Elm Street, la Texas Chainsaw Massacre, The Human Centipede și nu am avut nimic. Mâncam o porție delicioasă de struguri când am văzut filmul doi cu miriapodul. Filmul acesta m-a cutremurat, mi-a scăzut temperatura corpului și a băgat frica în mine mai ceva ca un test la mate.  E un must, plus că e oarecum bazat pe ceva real. Să ne gândim un pic - există nebuni d-ăștia la tot pasul, și aici mă refer la demenții ăia care simt nevoia să facă rău altora, în special fete.  Filmul acesta m-a șocat teribil. E foarte realist făcut, te face să fi acolo și să trăiești în film alături de Megan și Amy. 
Megan m-i s-a părut la început o curvă,  dar modul în care evoluează acțiunea te face să o înțelegi, să o ierți și chiar să te atașezi de ea. Mi-a părut mai mult rău pentru ea de cât pentru Amy. Ea e mai rebelă, dar sunt anumite secvențe care te vor face să înțelegi de ce.
Amy nu prea mi-a plăcut. E o fată simplă,  cuminte și la locul ei, dar  loialitatea ei față de Megan te face să o admiri.  Într-un fel e un model de prietenie, numai un prieten adevărat ar face ce a făcut ea.
Lucrurile șocante nu au fost secvențele de-a dreptul horror, ci ideea în sine. Fetele l-au cunoscut online pe Josh ( așa îl cheamă pe cel care le-a răpit), ceea ce face filmul mult mai înfricoșător pentru că așa ceva se poate întâmpla cu ușurință în viața reală. Până acum am văzut lucrurile astea numai prin perspectiva criminalului, dar acum, acest lucru s-a schimbat. Filmul m-a făcut să apreciez mai mult viața și să nu mai fiu așa mare fană a criminalilor.  Megan is Missing e mult mai aproape de adevăr de cât fabulosul Dexter.  Asta face filmul șocant, faptul că astfel de lucruri se întâmplă la tot pasul, dar noi nu suntem pe deplin conștienți de acest fapt.
Spun cu riscul de a mă repeta, dar acest film este șocant, și nu șochează prin efecte speciale super scumpe, ci prin autenticitate. Nu e un film scârbos sau bolnav. E un film educativ. Pune o fată de 12-15 ani să îl vadă și garantez că va fi mai prudentă, că va avea mai multă grijă ce face și cu cine.
În concluzie, dacă v-ați săturat de filmele cu efecte și vreți ceva scary, recomand cu încredere acest film, e cel mai înfricoșător pe care l-am văzut.


Punctaj:




PS:   Dacă ați văzut filmul sau aveți de gând să o faceți, să-mi spuneți și mie, chiar sunt curioasă!