vineri, 30 martie 2018

În spatele ușilor închise - B. A. Paris - Recenzie


Sinopsis:

  Jack si Grace sunt un cuplu desprins din povesti. Jack e manierat, aratos, un avocat de succes. Grace e frumoasa, buna gospodina si pare indragostita la nebunie de sotul ei. Sunt imposibil de separat si lumea ii vede mereu impreuna. Prietenele si-ar dori ca Grace sa iasa cu ele la pranz sau macar la o cafea. Unii cred ca aceasta este dragoste adevarata. Altii se intreaba de ce Grace nu raspunde niciodata la telefon. Si de ce are zabrele la fereastra dormitorului. Unde se termina iubirea si unde incepe teroarea? Ce ascunde casa perfecta? Ce pret are casnicia desavarsita?

Exemplar oferit de: libris.ro


Recenzie:

În spatele ușilor închise este genul de carte care a reușit să îmi distragă atenția de la rutina zilnică și plictisitoare. B.A. Paris a reușit să îmi dea palpitații mai ceva ca examenele și să mă țină trează noaptea. Eu nu prea sunt genul de persoană care să citească noaptea, obosesc repede, dar această carte m-a  privat de somn pentru că am fost captivată de acțiune.

Începutul este un episod banal dintr-o viață normală de oameni normali: o cină cu prietenii. Încă de la început e bine să fii atent la toate detaliile, chiar și cele mai neimportante, pentru că vor avea o semnificație majoră peste câteva pagini. Multe aspecte din primul capitol sunt interesante și captivante, par că nu au sens și ascund niște detalii înfiorătoare.

Structura cărții este foarte interesantă, cititorul având acces atât la prezent, cât și la trecut ca o explicație a prezentului. Mi s-a părut că pe la sfârșit această structură mai mult zăpăcește, fiind nevoie de atenție pentru a ține pasul. Prin alternanța prezent-trecut cititorul este martor la degradarea acțiunii și a personajelor, luând parte la suferința lui Grace.

Mi-a plăcut modul în care B. A. Paris și-a creionat personajele. Nu știu mai nimic despre această autoare, dar, citindu-i cartea, se vede că s-a documentat foarte bine înainte de a scrie. Jack Angel mi s-a părut un personaj foarte realist, iar situațiile în care este pus îi scot în evidență personalitatea ”deosebită” și modul său de a percepe realitatea. Grace mi-a plăcut foarte mult, iar inteligența ei m-a uimit pentru că nu o credeam capabilă să acționeze cu atât de mult curaj.

În spatele ușilor închise ne arată ce este dincolo de aparențe și perfecțiune. Din nefericire, cazuri asemănătoare poveștii din roman au loc și în realitate, făcând cartea și mai tulburătoare, dar în toate aceste aspecte întunecate, În spatele ușilor închise este de-a dreptul cuceritoare.

” - Tu ești nebun! am șuierat.
            - Evident.” 

Cu toate că este un thriller captivant, povestea are și niște lecții de viață, întrucât romanul atinge subiecte sensibile, arătând o realitate ascunsă. Nu sunt în măsură să vorbesc momentan despre căsnicii și relații, dar datorită acestei cărți am devenit mai atentă și mai precaută legat în special de persoanele care intră în viața mea.

Ca muzică de fundal se potrivesc foarte bine cântecele lui Melanie Martinez. Încă de când am văzut  titlul și am citit sinopsisul m-am gândit la Dollhouse. Parcă În spatele ușilor închise este inspirată după muzica ei.

Recomand cartea tuturor celor care caută adrenalină și palpitații. Acțiunea te ține în priză până la sfârșit, iar după terminarea lecturii eu una încă m-am gândit la ea. În spatele ușilor închise rămâne una dintre cărțile care m-au marcat cel mai mult.

Cartea o găsiți: AICI!


Punctaj:


miercuri, 28 februarie 2018

Noutăți în bibliotecă (Bookhaul)


Deși mai aștept o comandă, sunt nerăbdătoare să vă prezint noii mei prieteni. Am profitat de reduceri și de toate fondurile pe care le-am avut, făcându-mi de cap cu toate că biblioteca mea e plină ochi. 
Să începem!




Căutând cartea O experiență personală, pe care mi-o doream foarte mult și  nu o găseam nicăieri, am descoperit Anticariat Albert, un nou anticariat online de unde nu m-am putut abține din a-mi lua și alte titluri. Îl recomand pentru că ceea ce am primit este într-o stare foarte bună iar comanda a ajuns super repede, în plus, au titluri interesante și greu de găsit.

Măștile de Fumiko Enchi am luat-o deoarece știu cartea de când eram mică, fusese peste tot și îmi plăcea foarte mult coperta. Încă nu am înțeles prea bine din sinopsis ce se întâmplă mai exact, dar pare genul de carte care mi-ar plăcea foarte mult.
Mieko Togano este o femeie fascinanta, dar si purtatoarea insemnelor unei traditii japoneze de posedare spirituala, in care iubirea si moartea se intrepatrund. In lumea scriitoarei Fumiko Enchi, legenda si superstitia coexista in chip firesc cu viata moderna, pe care insa o deturneaza de la curgerea ei banala, perfect explicabila in termenii ratiunii.
Mastile, un roman cu intriga la fel de minutios tesuta ca detaliile de pe un chimono, reconstruieste pentru cititorul de azi imaginea unei feminitati instinctuale, crude, violente si a unei lumi in care dragostea ucide, la propriu.

Povestea unui idiot spusă de el însuși este o carte despre care nu auzisem niciodată până când am răsfoit site-ul. Atunci căutasem recenzii pentru a-mi face o idee cât de cât despre conținutul romanului. Este ceva ce nu cred că am citit până acum și chiar sunt curioasă în privința ei.
Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilarii „cenusii, cetoase, birocratice si abstracte“ si traind in atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedica unei investigari sistematice a ceea ce el numeste „continutul fericirii“. Dar, asa cum precizeaza Azua in unul dintre numeroasele sale interviuri, aceasta cautare, ca orice lupta pentru o cauza unica, nu poate conduce decat in infern - sau, in cazul de fata, la ruina fizica si psihica.

Amurg de Osamu Dazai am luat-o pentru că acțiunea se desfășoară în Japonia imediat după Al Doilea Război Mondial. Seamănă un pic cu 17 (recenzia AICI!), dar din perspectivă feminină. 
Ca si celelalte romane ale sale, Amurg este o naratiune la persoana intai, sobra si lipsita de sentimentalism, al carei tragism este amplificat de onestitatea brutala cu care personajul principal, Kazuko, o tanara aristo­crata dintr-o familie cazuta prada saraciei, descrie efectele distructive ale razboiului si profundele schim­bari care au afectat societatea japoneza postbelica. Decaderea clasei pe care o reprezinta Kazuko este o metafora a disparitiei modului de viata traditional si a neputintei de adaptare intr-o lume aflata in plina transformare. Dar, in acelasi timp, aceasta onestitate este si solutia supravietuirii, a salvarii dintr-un univers in ruine, plasat sub semnul esecului moral si existential.




Cred că dintre toate acestea cel mai mult mă bucură Less Than Zero, carte care în limba română nu a fost tradusă până acum. Intrasem în librăria respectivă ca să cumpăr total altceva, dar când mi-am zărit autorul preferat nu am mai stat pe gânduri și am renunțat la ce aveam în plan. Sunt sigură că acest roman este la fel de mișto ca celelalte și cred că aduce mai mult spre Glamorama decât spre American Psycho. Plănuiesc să o citesc când am mai mult timp liber ca să mă dedic cititului și înțelegerii acestei cărți.

La Prep și Poveste pentru timpul prezent m-a atras foarte mult sinopsisul. De Prep am auzit numai laude și coperta mi se pare foarte mișto. Pentru că sunt ceva mai voluminoase și nu vreau să le citesc foarte greu și să nu mai înțeleg nimic, plănuiesc să le citesc la sfârșitul semestrului.

Despre Prep s-a spus ca este povestea unui Holden Caulfield in versiune feminina, romanul adolescentei descrise retrospectiv.
Lee Fiora, o fata de paisprezece ani, este acceptata cu bursa la un liceu particular de prestigiu din statul Massachusetts. Sosirea la internatul scolii este doar inceputul trecerii lui Lee dintr-un spatiu familiar intr-o minisocietate - o varianta la scara a societatii americane - in care trebuie sa-si (re)invete rolul. Incapacitatea de a se integra in noul mediu o transforma intr-o fina observatoare a detaliilor, de la cele de ordin social (relatiile cu cei din jur, ierarhiile impuse de situatia financiara, rasa, aspectul fizic etc.), pana la detaliile ce tin de propria evolutie.
Romanul captiveaza prin ritmul alert in care se desfasoara actiunea si cucereste prin umorul de situatie, de multe ori negru, lasandu-le cititorilor o senzatie de deja-vu, indiferent de extrema in care s-ar fi situat in timpul liceului - si trebuie sa fi fost o extrema, pentru ca la varsta aceea nu exista loc de altceva.


Poveste pentru timpul prezent spune cum scrisul si cititul pot lega doi oameni ce nu s-au vazut niciodata, totul prin intermediul unui jurnal gasit intr-o cutie de mancare Hello Kitty.
Poveste pentru timpul prezent este o apologie a puterii miraculoase a scrisului si cititului de a lega, in ciuda distantei in timp si spatiu, oameni care nu s-au vazut niciodata. Nao Yasutani - o adolescenta japoneza care si-a petrecut copilaria in California si nu reuseste sa se adapteze la viata stresanta din Tokyo - a hotarat ca nu exista decat o singura cale de-a scapa de o singuratate chinuitoare si de torturile la care o supun colegii ei de scoala: sinuciderea. Totusi, Nao nu vrea sa dispara fara sa lase ceva semnificativ in urma. Ea da astfel curs inspiratiei subite de-a povesti intr-un jurnal viata fascinanta a strabunicii sale - o calugarita budista ajunsa la venerabila varsta de o suta patru ani, fara sa banuiasca o clipa ca acesta ii va schimba destinul in intregime.



Mai aștept niște cărți despre care vă voi vorbi într-un articol viitor. Până atunci, vă urez lectură plăcută și vă îmbrățișez cu drag!

duminică, 25 februarie 2018

17 de Kenzaburo Oe - Recenzie


Sinopsis:

Protagonistul din 17, un adolescent timid care nu pare sa aiba alta preocupare decit exercitiul solitar al masturbarii, se trezeste prins intr-un virtej de intimplari care il apropie de o grupare politica de extrema dreapta. Asa incepe o calatorie initiatica de regasire a identitatii – aceea de activist si asasin. Autorul ne ofera o poveste alerta in care se regasesc mai multe mize importante si relevante pentru societatea contemporana, precum legatura dintre pornirile sexuale si politica, conflictul dintre eul privat si cel public, violenta sau extremismul. Romanul 17 este inspirat de cazul real al adolescentului Yamaguchi Otoya, care l-a asasinat pe liderul Partidului Socialist Japonez in 1960, apoi s-a sinucis, dupa trei saptamini, in inchisoare.



Recenzie:

Datorită volumului redus, am citit această carte destul de repede și fără probleme. Pusesem de mult timp ochii pe acest autor întrucât mi-a fost recomandat de cineva din mediul online cu care mă potrivesc cât de cât la gusturi.

Citind-o, cred că e mai mult un manifest politic împotriva fascismului decât literatură propriu zisă, mai ales că știu că autorul a avut probleme cu guvernul imperialist. Din această perspectivă mi se pare greu de comentat deoarece nu vreau să intru în discuții despre politică.


Nuvela urmărește viața lui Seventeen, un adolescent fără un scop bine definit în viață, în afară de labă, și drumul său către gruparea fascistă ce îi va deveni ca o familie. Protagonistul mi se pare un personaj simbolic pentru adolescenții și tinerii ce, datorită împrejurărilor, ajung victimele fanatismului, nu neapărat politic, fanatismul acoperă și alte arii. Seventeen mi s-a părut, și pe bună dreptate, o labă tristă; nu vrea să facă nimic, își plânge de milă, urăște tot ce apucă, ca să nu mai zic că e ușor influențabil datorită mizeriei în care se îneacă. Cu toate acestea, datorită fundalului - o Japonie distrusă atât de Al Doilea Război Mondial cât și de ”războiul” intern al partidelor politice - este mai ușor de înțeles și, de ce nu, de acceptat.  Este produsul societății în care trăiește, iar datorită acestui fapt am relaționat destul de bine cu acest personaj. Prin Seventeen este abordată tema fanatismului ce mi-a amintit oarecum de tineretul hitlerist, pionieri și toți copiii din regimurile totalitare ce își preaslăvesc conducătorii, deși categoriile menționate mai devreme sunt produsul propagandei, pe când, în cazul lui Seventeen,  gruparea politică în care intrase îi dădea un scop în viață și îl făcea să nu mai simtă mizeria în care trăia. 



Ce mi-a plăcut este insistența pe care autorul o acordă politicii. Toate subiectele din nuvelă sunt abordate prin prisma politicii. Familia lui Seventeen este și ea influențată de politica națională, în casa lor certurile legate de partide și armată fiind la ordinea zilei. Colegii de clasă, școala - și acestea sunt atinse de lupta politică.

Deoarece nuvela reprezintă modul în care autorul vede situația politică din Japonia postbelică, consider că distincția dintre opinia  a autorului și a lucrurilor reale este un proces important în lecturarea acestei cărți. Cititorul nu ar trebui să creadă că 17 este purul adevăr, ci să considere această nuvelă o viziune asupra situației politice de după război în Japonia.


Probabil  scriitorul Kenzaburo Oe a vrut să ia în râs membrii dreptei sau doar să vorbească despre pericolul la care sunt expuși tinerii sau consecințele războiului asupra Japoniei, poate toate la un loc, dar depinde de perspectiva din care vedem acțiunea. Îmi place să cred că este o interpretare a cazului real, prezentat și în sinopsis.

Evident, nu recomand cartea tuturor. Nu lăsați numărul redus de pagini să vă facă să credeți  că este o lectură ușoară și amuzantă, pentru că nu este. Recomand cartea celor interesați de politică, război și istorie, de asemenea, ar fi bună o scurtă introducere în ideologiile politice și ar prinde bine puține cunoștințe legate de istoria modernă a Japoniei. Nu uitați, separați ideile personale ale autorului de faptele reale și nu confundați purul adevăr cu viziunea acestuia.

PS: Mă gândesc cum ar fi un anime bazat pe nuvela asta :)))))



Punctaj:


joi, 22 februarie 2018

Viața acestui băiat de Tobias Wolff - Recenzie



Sinopsis:

Aceste memorii despre copilaria din anii 1950, un adevarat clasic modern, ni-l prezinta pe tanarul Toby Wolff cand dur, cand vulnerabil, viclean si confuz. Despartiti prin divort de tatal si fratele lui, Toby si mama lui sunt permanent in miscare. In stradania de a dobandi o identitate si incredere in sine impotriva ostilitatii constante a unui nou tata vitreg, experientele prin care trece sunt in acelasi timp dureroase si comice, iar Wolff recreeaza cu maiestrie frustrarile, cruzimile si bucuriile adolescentei. Diferitele lui planuri – sa fuga in Alaska, sa masluiasca cecuri si sa fure masini – duc in cele din urma la un act de auto-inventie excesiva, care ii deschide o noua lume de posibilitati.

Viata acestui baiat a fost ecranizata in 1993, in regia lui Michael Caton-Jones. In acest film, care a pastrat titlul original, rolul lui Tobias Wolff este jucat de Leonardo DiCaprio, cel al mamei sale, Caroline, de Ellen Barkin, iar cel al tatalui sau vitreg de Robert De Niro.

Recenzie:

În primul rând, le mulțumesc celor de la libris.ro pentru exemplarul oferit către recenzie.


Cred că această lectură e prima pe anul acesta care a reușit să mă sensibilizeze atât de tare. Nu cred că voi fi în stare să citesc ceva următoarele zile. Rareori o carte reușește să mă facă praf din punct de vedere emoțional cum a reușit aceasta.

Viața acestui băiat reprezintă memoriile autorului Tobias Wolff din copilărie, respectiv adolescență. Fundalul este America anului 1950, perioadă imediat după Al Doilea Război Mondial când lucrurile încă nu erau bine puse la punct. Pe parcurs apar multe trimiteri la război, după cum este și firesc pentru că a fost și încă este un eveniment reprezentativ ce a schimbat societatea.  Cartea debutează cu Tobias pe la 11 ani și mama sa în timpul traseului către o nouă destinație ce le va schimba cursul vieții.

Prima problemă a lui Toby este divorțul părinților care i-a destrămat familia. Știu că acest lucru influențează enorm viața unui copil și cred că acest lucru a fost baza problemelor pe care Tobias Wolff le-a avut pe parcurs. Astfel a trebuit să sufere din cauza lipsei tatălui și a fratelui, dar și a iubiților mamei sale. Am înțeles că mama sa își dorea o familie și stabilitate, cum e și normal, dar mi s-a părut puțin egoistă în anumite situații pentru că nu s-a gândit și la copilul ei. Pe parcursul lecturii am simțit dorința băiatului de a avea familia unită, acest lucru fiind unul dintre aspectele care m-au întristat cel mai mult.

Ca multe alte cărți pe care le-am citit, câteva dintre ele chiar anul acesta, Viața acestui băiat abordează tema familiei și problemele acesteia. Datorită sociologiei pe care o fac la școală, acest subiect a început să mi se pare interesant și util. După ce mama lui Toby rămâne cu Dwight, problemele serioase ale copilului încep cu adevărat. Mama sa încearcă să îi ofere o încercare de familie ca să nu ducă lipsa, dar, ca în majoritatea cazurilor, noul tată vitreg al copilului nu îl suportă pe băiat, făcându-i viața un calvar. Fiindcă anii petrecuți cu Dwight e chiar perioada când Toby trece la adolescență, acesta o ia pe căi greșite, punând distracția pe primul loc și ocupându-și timpul cu fel de fel de activități.

Consider că, pe lângă meritele autorului, și traducerea a fost foarte bună. Știu că anumite lucruri se pierd într-o variantă tradusă, dar la acest volum totul a fost transmis, sau cel puțin eu nu am simțit vreo pierdere.

Tema abordată mi se pare una foarte curajoasă. Tobias Wolff nu a omis greșelile pe care le-a făcut, modul deplasat în care gândea, acestea fiind însoțite de autocritică, ceea ce mi se pare mare lucru pentru că nu multă lume poate chiar dacă e vorba de trecut. Unele întâmplări sunt comice, altele triste sau melancolice, cum e prietenia sa alături de ceilalți băieți. E o carte ce conține toate stările posibile, iar autorul reușește să îi transmită cititorului toate aceste stări, astfel volumul de memorii ajunge direct la suflet.

” Când suntem fragezi, necopți, credem că visurile noastre sunt drepturi, că lumea e dispusă să acționeze în interesul nostru și că eșecul sau moartea sunt pentru ratați. Trăim cu siguranța nevinovată și monstruoasă că doar noi, dintre toți cei născuți vreodată, beneficiem de un aranjament special care ne permite să rămânem veșnic tineri.” 

Ce mi-a plăcut foarte multe e că, deși este o autobiografie, autorul lărgește povestea, acordând atenție și celorlalte personaje, povestea devenind mult mai complexă. Simțeam locurile din carte ca fiind o altă lume, cartea chiar reușește să îl absoarbă întru totul pe cititor.

Mi-a amintit de romanul Fetele (recenzia AICI! parcă e varianta la masculin a acelei cărți în anumite privințe. Evie și Tobias se confruntă cu probleme identice: divorțul părinților, apucarea unei căi greșite, încercarea de a găsi un drum în viață. 

Viața acestui băiat este acel gen de carte căruia i-o pot recomanda cu ușurință tuturor. Surprinde atât dramele unui adolescent provenit dintr-o familie destrămată, cât și America din anii 1950. Să nu mai zic că, atunci când protagonistul ajunge la adolescență, îl aveam pe Vernon din Seventeen în cap ca fiind Toby. Finalul mi s-a părut inevitabil, dar, fiind o poveste reală, sfârșitul  nu poate fi o bombă, ci doar unul potrivit.

Cartea o găsiți AICI!


Punctaj:



Mai jos las această melodie frumoasă de la BTS <3


luni, 12 februarie 2018

Yakuza Moon (The manga edition) - Recenzie


Sinopsis:

Volumul de față reprezintă ediția manga a cărții cu același nume. Yakuza Moon urmărește povestea reală a lui Shoko Tendo, fiica unui gangster japonez. Primii ani din viața sa trăiește în lux. Cu timpul devine victima răutăților celor din jur, a episoadele de beție ale tatălui său.  Familia ei ajunge la sapă de lemn, astfel Shoko trebuie să se descurce singură. La 15 ani este o yanki, la 18 dependentă de droguri, iar la 20 suferă datorită relațiilor  abuzive cu diferiți bărbați, După o tentativă de sinucidere  și moartea părinților, aceasta este nevoită să își schimbe drumul, căutându-se pe sine.

Recenzie:

Știam de când am cumpărat volumul că nu este un întreg, ci mai degrabă un rezumat făcut după o carte de memorii, pentru a putea fi făcută ediția manga. Acum că am citit acest volum, îmi doresc din tot sufletul să citesc ediția completă, consider că anumite părți au fost omise în poveste. Mi-ar fi plăcut mai multe pagini legate de copilăria lui Shoko, cred că așa aș fi înțeles-o mai bine. Dar, cum am precizat și mai sus, povestea este prescurtată.

La prima vedere subiectul principal este mafia japoneză. O răsfoisem în magazin, astfel m-aș fi așteptat la lupte, carnagii, afaceri ilegale - lucruri la care ne gândim atunci când auzim de mafie. Povestea nu este despre asta, ci despre viața lui Shoko - cum s-a descurcat ea în circumstanțe nu prea favorabile. Totuși, sunt strecurate și câteva informații despre Yakuza.

Yakuza moon este genul acela de carte care te face să vezi și partea întunecată a lucrurilor. Mi-a amintit de Grotesc (vezi recenzia AICI! ) în anumite privințe: amândouă surprind partea întunecată a Japoniei ce rămâne ascunsă datorită popularizării excesive a lucrurilor roz și drăguțe care, din punctul meu de vedere, au ajuns ca un fel de cult. De vină nu este doar lucrul menționat mai devreme, ci și  oamenii ce preferă să uite de partea neagră, preferând partea luminoasă și frumoasă.

Mi-a plăcut ideea de born with everything. Situația nu este tipică lumii în care se învârt gangsterii, ci este universal valabilă. Oriunde în lume sunt cazuri în care oamenii au tot încă de la naștere, dar rămân cu nimic pe parcursul anilor. Unii din vina lor, iar alții datorită situației. Recuperarea acelui tot pierdut depinde doar de noi înșine și de calea pe care o alegem în viață. Shoko a avut tot ce și-a dorit în primii ani de viață datorită tatălui său. Cu timpul banii s-au dus, dar dramele prin care a trecut nu sunt cauzate doar de lipsa banilor, ci și de alegerile proaste și persoanele nepotrivite la momente nepotrivite.

Cartea evidențiază și relația dintre părinți și copii. Shoko precizează că nu își învinovățește părinții pentru că ea poartă cea mai mare vină datorită dorinței sale de a se distra în orice circumstanțe. Părinții lui Shoko și-au iubit fiica la fel de mult cum o fac toți părinții, chiar dacă în modul lor
specific. Odată cu înaintarea în vârstă a personajelor se observă că familia lui Shoko era una unită
chiar dacă au avut un trecut încărcat, asta poate și datorită mentalității locale. Cu toate acestea, cariera tatălui său îi influențează în mod direct viața, punând bazele autodistrugerii de mai târziu a fetei. Pentru că habar n-am cum e să ai frați, consider că nu sunt în măsură că comentez relația protagonistei cu sora ei, însă, mi-a plăcut grija pe care Shoko i-o purta surorii ei mai mari, faptul că era mereu gata să o ajute și să o apere, deși invers nu era cazul.


Din nefericire, nu am putut să o înțeleg pe Shoko în totalitate. Poate datorită detaliilor lipsă, habar n-am, de aceea vreau să citesc și volumul original. Mi-a plăcut că am totuși ceva în comun cu ea - amândouă ne trezim în ultimul ceas - de aceea am relaționat foarte bine cu povestea ei.

E o carte pe care mă bucur că am citit-o la acum, la 17 ani. M-am regăsit mult în poveste, chiar nu mă așteptam la acest lucru. Viața lui Shoko arată și slăbiciunile vârstei tinere, situații din viața de zi cu zi și cum acestea ne influențează, legăturile cu familia. Fiind și reală, Shoko poate fi un exemplu, dar nu datorită deciziilor greșite pe care le-a luat, ci pentru că a reușit să lupte și să se scoată la suprafață atunci când i-a fost mai greu.

Mă bucur că nu am avut probleme cu engleza. În afară de câteva idiome pe care nu le știam, restul a fost floare la ureche. Poți să citești chiar dacă nu ai citit în engleză până acum. Un simplu search pe google te poate ajuta cu expresiile necunoscute.

Datorită anumitor părți ce lipsesc, nu pot face o recenzie prea largă a acestui volum. M-a copleșit foarte mult, de aceea mă întreb cum mă voi simți după ce voi citi cartea originală. Finalul, deși oarecum previzibil, este pe cât de emoționant, pe atât de motivațional.  Acest volum chiar a reușit să mă motiveze să lupt în viața asta, să am grijă de mine și să fiu mai atentă la ce este în jurul meu, dar și să îmi apreciez familia așa cum este.  Recomand tuturor acest volum, deși sunt scene mai dure ce nu cred că vor fi apreciate de oricine.



Punctaj: