luni, 19 iunie 2017

Vegetariana de Han Kang - Recenzie




Sinopsis:

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.



Recenzie:

E prima carte din literatura coreeană pe care o citesc. E cartea pe care voiam să o citesc doar pentru că autoarea este din Gwangju. Nu mă așteptam la ceva din partea acestui roman, dar curiozitatea m-am motivat să îl citesc. Mulțumesc, Alexandra, pentru carte!

Mi se pare super tare că, fiind un roman coreean, am putut să îmi imaginez personajele ca vedetele mele k-pop preferate. Pentru mine, Yeong-hye este Dara, nu am putut să mi-o închipui altfel. Până și individa de pe copertă aduce un pic cu ea. 


Scânteia care aprinde flacăra în romanul Vegetariana este alegerea lui Yeong-hye de a fi vegetariană, un lucru simplu ce pare normal în zilele noastre. Noul său regim alimentar îi tulbură căsnicia și relațiile cu familia ei. Aceasta dă vina pe un vis care nu o lasă în pace. Visele acesteia ne sunt prezentate într-un mod întunecat, crud, care reușesc să  sfâșie cititorul. Citind pasajele acestea, în mintea mea era format tabloul întunecat descris de autoare.  Visele ei sunt doar un început de boală psihică, pe parcurs e evident acest lucru, dar familia ei a contribuit la agravarea acesteia. Yeong-hye nefiind înțeleasă de nimeni și abuzată de rudele și soțul ei în repetate rânduri, se închide în sine, lăsând coșmarurile să pună stăpânire mai întâi pe psihicul ei, apoi pe întregul trup.

Cartea e împărțită în trei părți. În prima parte, Vegetariana, întâmplările sunt narate de Cheong, soțul protagonistei. Aici aflăm detalii despre viața de cuplu a celor doi, care este banală și deloc nelalocul ei. Cheong este deranjat de regimul alimentar al lui Yeong-hye, iar din această cauză apelează la familia ei, care înrăutățește și mai mult situația. Cum am spus și mai sus, ne sunt prezentate visele lui Yeong-hye, povestite de ea însăși. Aflăm ce se întâmplă în mintea ei și începem să o înțelegem, să rezonăm cât de cât cu ce simte, ba chiar să-i blamăm pe cei din jurul ei pentru atitudinea lor față de Yeong-hye. Deși personajele trăiesc într-o lume modernă, femeia se lovește de prejudecăți și mentalități învechite. Cred că orice om pățește acest lucru în ziua de azi. 




Partea a doua și a treia sunt narate obiectiv, dar există o figură centrală care trece prin filtrul minții sale povestea lui Yeong-hye. În partea a doua, Pata mongolă, figura este cumnatul protagonistei, iar în a treia, Copaci în flăcări este In-hye, sora lui Yeong-hye. Cea mai interesantă mi s-a părut a treia, pentru că sunt dezvăluite mai multe lucruri despre trecutul celor două surori și a familiei lor și modul cum acesta le-a influențat viața. Cred că pentru rolul lui In-hye ar merge Hyoyeon din SNSD, sau cel puțin în mintea mea merge.


Dacă sunteți fani k-pop sau vă place Asia în general, trebuie să citiți această carte pentru că aflați lucruri noi despre mentalitatea oamenilor de acolo, pe scurt despre cultura coreeană în general. Am aflat lucruri ce mi-au picat greu și detalii care m-au făcut să mă gândesc serios dacă mai vreau să mă mărit cu oricine din Asia. 

Per total chiar e o carte ce merită citită. Mi-a fost greu să fac o recenzie cât de cât obiectivă pentru că ador Coreea de Sud și nu am vrut să vorbesc prea mult despre k-pop. Pot spune despre Vegetariana că este the real k-culture și că mi-a deschis puțin ochii în legătura cu ceva ce idealizam.


Punctaj:



vineri, 2 iunie 2017

Bookfest 2017/ Long time no see/ #bookhaul



A trecut o bună perioadă de timp de când eu nu am mai postat, dar totul va reveni la normal pentru că mai am foarte puțin și intru în vacanță. Am multe planuri pentru această vară, dar voi vorbi pe larg despre asta în altă postare cât de curând. 

De data aceasta nu a mai fost nebunie ca anul trecut, de fapt nici nu prea intenționam să merg. Nu mi-am mai cumpărat 20 de cărți, nu am mai mers cu BFF (pentru că BFF e error 404), pe scurt a fost foarte diferit față de data trecută. Anul acesta am fost singură, mi-am cumpărat foarte puține cărți pentru că tentația de a lua ORICE s-a diminuat și, lucrul de care sunt cel mai mândră, mi-am îngropat toată jena și frica. Am făcut lucruri pe care nu credeam că le voi face. Adică, pe bune, când stăteam la coadă la Corint am intrat în vorbă cu doamna din fața mea despre Coreea de Nord. Eu care abia aveam curaj să întreb vânzătoarea dintr-un magazin cât costă ceva. Am vorbit la evenimentul Cristinei Boncea, asta, evident, până m-am blocat, și am avut curaj să vorbesc cu oameni noi. Eu care muream de frică atunci când trebuia să întâlnesc pe cineva nou. Mi-am depășit limitele prostești și sunt foarte mândră de mine pentru asta.

Bookfest 2017 a început la Librex, unde m-am simțit super bine. Mi-am luat cu autograf volumul 2 din Seria Nemuritor, primul volum din Eria, Percepții Inconștiente, In Tempora și Proiectul Zero. Abia aștept să le citesc pentru că sunt curioasă dacă îmi vor plăcea sau nu. M-am revăzut cu oameni pe care îi știam deja și am întâlnit persoane noi și mișto. Mi-au plăcut foarte mult cadourile din pungă, zău că e o idee super mișto de a face oamenii să se simtă bine.

Mi-am luat prima mea manga, primul volum din Tokyo Ghoul pe care deja l-am citit și pot spune că mi-a plăcut mai mult decât anime-ul. Intenționam să cumpăr și următoarele două volume, dar nu eram sigură că ar fi fost o investiție bună. Acum că am citit sunt sigură că merită și restul seriei.

Restul sunt cărți pe subiecte ce mă interesează foarte mult în momentul de față, adică politică și istorie. Voi vorbi mai pe larg despre ele, evident, în recenzii. Consider realitatea o sursă bogată de inspirație de care vreau să profit din plin. Hiroshima Joe e ficțiune, habar n-am despre ce e vorba, dar după titlu și după ce am răsfoit câteva pagini mi-am dat seama că e un fel de historical fiction. Și ultima, adică Gramatica limbii italiene nu e cumpărată pentru că m-ar interesa limba, ci pur și simplu din seria #vixxmademebuyit, o să aflați pe parcurs despre ce vorbesc. :)

În final, îmi pare rău că articolul nu e încărcat cu poze, dar s-a întâmplat ceva neprevăzut și nu am fost pregătită pentru asta. A fost o experiență foarte mișto, poate chiar cea mai mișto din ultimul timp. Mi-am demonstrat mie că a meritat tot efortul depus pentru a mă schimba în bine. Sper ca în viitorul apropiat țara invitată să fie Coreea de Sud, pentru că aș muri dacă așa ceva s-ar întâmpla.
Ne citim data viitoare!





miercuri, 26 aprilie 2017

Decizie Mortală de Melvin Burgess - Recenzie



Orasul fierbe, miscarile de strada zguduie administratia, o grupare de radicali numiti Fanatici ameninta sa porneasca o revolutie, iar tinerii sunt cuceriti de un nou drog: Moartea. Este decorul in care Melvin Burgess plaseaza povestea captivanta a romanului sau. Deziluzionat, Adam, un adolescent din Manchester, nu mai vede decat o solutie: Moartea, care ii va oferi o sapatamana de extaz total, apoi o moarte rapida. Ce decizie va lua tanarul, pus in fata unei existente care nu il multumeste? Si, oricare va fi aceasta, va accepta Adam sa plateasca pretul suprem?

An aparitie: 06.05.2015
Categoria: Carti thriller
Colectie: Biblioteca RAO
Editura: RAO
Nr. pagini: 320
Traducator: Ofelia Al-Gareeb
Carte oferită de: libris.ro



Can you see it?
The worst is over
The monsters in my head are scared of love
Fallen people, listen up!
It's never too late to change our luck

Make it out tonight
It's a revolution

(CL x Diplo - Revolution)

Recenzie:

Sunt fascinată de ideea de revoluție. Până acum nu am găsit o carte în care o revoluție să se termine nasol, dar nu e problemă, pentru că o voi scrie eu, deja îmi vin super idei.

Decizie Mortală este clar un roman pentru adolescenți. Accentul nu este pus pe problemele politico-economice, ci pe dramele tinerilor care erau într-un fel alimentate de un mediu dur. Cadrul în care se întâmplă acțiunea este simplu: oameni nemulțumiți de situația lor, oameni bogați ce devin din ce în ce mai bogați, guverne autoritare, companii multinaționale toxice. Apare ideea de ocultă mondială, doar că e simplificată mult pentru a fi înțeleasă cu ușurință de către cititor. În carte se întâmplă cam ce e acum, doar că dus la extrem pentru a da o notă de gravitate asupra situației.

Din nefericire, autorul nu are personaje pe care să le iubești, nici personajele pozitive nu reușesc să impresioneze.  Toate sunt încadrate în stereotipuri. Lizzie -personajul principal feminin- se încadrează perfect în tipologia adolescentei care e la prima dragoste și care încearcă ceva ce nu duce nicăieri, nici nu mi-a fost milă de ea. Absolut toate personajele din carte pot fi încadrate într-un anumit tipar, ceea ce face romanul puțin plictisitor, pentru că, deși au ocazia de a surprinde, personajele aleg să fie clișee mergătoare în continuare. Singurul care mi-a plăcut a fost Jess, fratele protagonistului, care a reușit să îmi atragă atenția, dar asta doar la sfârșit.

Pe Goodreads multă lume spune că e o carte extrem de violentă. Mie mi s-a părut că violența din carte a fost ceva natural, pentru că nu putea dispărea acest element dintr-un context ce se vrea a fi distopic. E o violență soft, ce pe mine nu prea m-a impresionat, dar am și văzut multe lucruri dure.

Finalul e destul de previzibil. Fiind o carte ce vrea să dea speranță tinerilor, nu are un final foarte impresionant. Se termină exact cum crezi că se termină, dar într-un alt mod.

Revenind la ideea de revoluție, autorul reliefează foarte bine o trăsătură general valabilă a omului modern. Nepăsarea ce are consecințe extreme. Omul ce realizează că totul e greșit atunci când e prea târziu.

Făcând abstracție de anumite lucruri, per total e o carte cu un mesaj puternic ce este înțeles de orice cititor datorită stilului simplist în care este scrisă. Nu te încarcă negativ, dar te face să te gândești un pic la societate. Mi-ar fi plăcut să fi avut mai mult parte de politică și elemente Big Brother decât de adolescenți tembeli cu vieți trase la indigo. Eu apreciez mai mult cărțile ce transmit într-un mod violent realitatea decât fantasy-uri ce o fac într-un mod ușor. Mi-ar fi plăcut mult să o fi citit în clasa a șaptea, când eram la început de drum cu cărțile de genul. Recomand cartea tuturor, în special celor care vor să citească un Young adult ceva mai altfel.

Cartea o găsiți: AICI ♥


Punctaj:






luni, 17 aprilie 2017

Glamorama de Bret Easton Ellis - Recenzie ♥♥



Sinopsis:

Romanul lui Bret Easton Ellis nu neglijeaza nici unul din „condimentele” cu care autorul si-a obisnuit cititorii. Plasata in lumea modei si a glamour-ului sau gaunos, cartea infatiseaza, cu sarcasm si umor, o situatie cu iz de fantezie suprarealista: citeva modele din lumea sic a modei internationale se convertesc la terorism si pun la cale o mare conspiratie. Debusolare, lipsa de sens, sex, crime si atentate, toate sint ingrediente necesare ale unei istorii a carei semnificatie se dezvaluie pe nesimtite, pe masura ce naratiunea avanseaza. Povestea are un ritm si o evolutie ce fac din personajul narator, Victor Ward/Johnson, un soi de picaro alert de sfirsit de mileniu, implicat intr-o aventura incredibila, care poarta amprenta asa-numitei epoci MTV contemporane.

Recenzie:

There's a lot of pretty, pretty ones
That want to get you high
But all the pretty, pretty ones
Will leave you low and blow your mind

(Marilyn Manson - Dope Show)

După ce am terminat-o, am căutat pe internet explicații. Am găsit recenzii inutile din 1999, discuții pe forumuri vechi,interviuri cu autorul, dar nu ce căutam. După 3 zile mi-am spus că e mai bine să am o teorie a mea, decât să fac o ciorbă din ce spun oamenii de pe  internet.
Dacă fac abstracție de elementele ce mi-au făcut creierii omletă, pot spune că ador la nebunie cartea. Are tot ce caut la un roman: sânge, droguri, sex, cadavre, personaje cu un stil de viață mizerabil, vedete, imagini din spatele cortinei, Glamour, designeri și țoale scumpe, modă, dar și elemente ce reflectă realitatea.  Glamorama e o carte dură, dar nici realitatea nu se lasă mai prejos.

Cu cât arăți mai bine, cu atât vezi mai multe

După asta se ghidează protagonistul. Victor Ward/Johnson este model, vrea să joace în Flatliners II și este atât de prost, încât teroriștii aceia cred că l-au luat cu ei pentru că au văzut că e prost de bubuie. Nu mi-a plăcut DELOC de Victor, dar am simțit o oarecare milă pentru el. Nu e complex sau elegant cum e Patrick Bateman din American Psycho (recenzie AICI). Nu are țeluri prea mărețe în viață, duce un trai mizerabil, profită de iubita lui, Chloe Byrnes, care este fotomodel de mare succes. Frecventează aceleași cercuri cu vedete de top, apare pe coperțile revistelor, dar toate acestea degeaba pentru că e târât într-o conspirație ciudată și nimic nu îl poate salva. Despre asta e vorba, până la urmă: despre lucrurile care te pot salva, dar nu o fac și pe deasupra te mai și distrug. Victor nu pare a fi conștient că își distruge viața, iar când o face e mult prea târziu.

Din păcate, nu am înțeles tot din această carte. Multe elemente au rol pur simbolic și rămâne la alegerea cititorului ce vor să însemne. Eu am găsit o semnificație proprie a cărții, pentru că aș fi intrat la nebuni dacă mai pierdeam timpul pe internet căutând explicații. Ca în American Psycho, ne este arătată o lume de care suntem fascinați, dar care este în realitate o lume toxică. Un fel de rahat învelit în aur. Cartea aceasta mi-a întărit ideea că lumea învelită în sclipici și Glamour a vedetelor nu e altceva decât o industrie ce își bate joc de oameni: atât de artiști/modele/actori/etc pentru că sunt supuși unor munci grele și unor standarde ridicate doar pentru a produce bani, cât și de omul de rând pentru că este spălat pe creier și îi sunt impuse standarde inumane de frumusețe și nu doar. Totul din cauza banilor.

Ellis a spus că asemănarea dintre modă și terorism este tirania. Poate că industria modei este tiranică. Te face să îți dorești lucruri pe care nu ți le poți permite, să îți dorești să fii altfel decât ești pentru a atinge anumite standarde, să îți distrugi sănătatea ca să arăți bine, să îți formezi o imagine greșită despre frumusețe, pentru că tu vezi cât de bine arată modelele de la prezentările Chanel sau Calvin Klein și intri în depresie pentru că tu nu arăți ca ele, dar uiți că tot ce vezi e doar o imagine pentru a vinde ceva. S-a vorbit mult pe tema modelelor super skinny din industria modei, despre exploatarea umană și tot tacâmul.  În Glamorama se reliefează foarte frumos trecerea de la artă (ceea ce consider că ar trebui să fie moda) la o industrie oarecare.

Îmi place că apare și ideea de Ocultă Mondială. Nu chiar Illuminati sau masonerie, ci principiul acela de  grup ce poată să influențeze demersul lucrurilor, cu membri atât de bogați, încât își permit să facă orice vor cu lumea. Din primul moment când au apărut camerele de filmat mi-am dat seama ce simbolizează. Diferiți oameni pe Goodreads sunt de părere că autorul parodiază producerea unui film thriller de doi bani, dar sunt sigură că se face referire la acei oameni care au o putere majoră. Poate nu, dar cum am zis că prefer teoria mea, îmi place să cred asta.

El mi-a zis că trebuie să îi arăți lumii anumite lucruri și că arătându-i lumii așa ceva, o înveți ce vrei tu...

Terorismul este o tehnică de manipulare. Bagi frica în populație ca apoi să își vândă libertatea pentru o falsă siguranță. În această carte nu este un terorism propriu zis, ci unul simbolic, dar te face să îți pui întrebări despre ceea ce vezi la televizor și ceea ce crezi că e adevărul în cea mai pură stare. Conspirația pusă la cale de modelele convertite la terorism se sfârșește nasol pentru ele, dar oamenii de la Putere au ceva de câștigat din toată treaba asta. În timp ce modelele teroriste  mor în chinuri groaznice sau în condiții suspecte, politicienii și oamenii de sus implicați sunt bine mersi și se aleg cu mai mult.

Trebuie să vă spun că îmi apare numele în carte și sunt foarte bucuroasă din cauza aceasta.  Prima dată e o anume Katrina Svenson, iar la 13 pagini distanță e cu C:  Catrina Skepper. Am mai văzut și numele Katrine. Pot spune că autorului îi place acest nume. ☺


Glamorama este o satiră crudă, extrem de violentă, care parodiază extrem de bine făcăturile și problemele lumii contemporane. Deși scrisă în anii 90, este actuală și nu cred că va expira vreodată.  Consider că anumite lucruri s-au pierdut la traducere, de aceea o voi reciti în original pentru a înțelege mai bine conținutul. O recomand persoanelor care citesc cam ce citesc și eu, dar și celor care vor să încerce ceva hardcore.

Dacă ați citit cartea sau o citiți în momentul de față, mi-ar face o deosebită plăcere să îmi împărtășiți părerile voastre!



Punctaj:



Ceea ce nu știi contează cel mai mult.




BOOM!


luni, 27 martie 2017

Book Haul (mai mult primite cadou)



Am strâns ceva cărți în ultima vreme, mai mult primite, pe care abia aștept să vi le prezint!

Trei dintre ele, anume Vegetariana (pe care mi-o doream enorm), Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată și Ferma Animalelor, le-am primit de la fosta mea prietena. Vegetariana am vrut să o citesc mai mult datorită faptului că autoarea e din Coreea, mai precis din orașul Gwangju, locul de unde provine Hoseok din BTS (orașul acesta e my future city într-un fel). Sunt super curioasă în legătură cu literatura coreeană pentru că nu am citit nimic coreean. Again, nu cred că Drumul către libertate de Yeonmi Park se pune. Am zis și în recenzia cărții Insula Tokyo de Natsuo Kirino  de ce. Am căutat mai demult cărți ce aparțin literaturii coreene, dar tot ce am găsit au fost povești cu prințese, regate și chestii istorice. Cred și sper că acest roman este pe placul meu.
Poate știți de lista făcută de mine luna trecută, adică aceasta, unde am enumerat titluri ce mi se par interesante și pe care ar cam trebui să le citesc. Am spus, printre ultimele, că aș vrea să citesc Ferma Animalelor. La ora de engleză ni s-a spus ceva foarte vag despre această carte și despre 1984, dar mie mi-a fost suficient ca să le dau o șansă. Știu că în Ferma Animalelor e ceva satiră legată de comunism cu animale în loc de oameni, dar nimic mai mult.
Și a treia este Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, cel mai nou roman scris de Cristina Nemerovschi. Acest roman are parte de foarte multă apreciere și vreau să îl citesc ca să pot spune că îl apreciez și eu. Cristina se numără printre scriitorii mei preferați și toate cărțile ei îmi plac pentru că spun adevărul într-un mod dur.

Fetele de Emma Cline am primit-o de la tatăl meu. Nu am vrut neapărat să o citesc, dar mi-a făcut mult timp cu ochiul. Era pretutindeni, așa că nu am mai rezistat. Îi mulțumesc tatălui mei că mi-a luat-o și sper să o citesc. Cartea e despre niște adolescente care intră într-un fel de cult dubios condus de Charles Manson. E bazată pe fapte reale și mă aștept să aibă scene grafice la greu dacă tot e cu un criminal în serie.

Kempeitai - Gestapoul Japonez mi-am cumpărat-o eu de 8 martie. Sinceră să fiu, cumpăr multe cărți de la Meteor Publishing, dar nu ca să le citesc, ci pur și simplu pentru că îmi plac și mă simt bine când le văd în bibliotecă. Intenționez să citesc această carte pentru că doar dintr-o simplă răsfoială am aflat lucruri interesante despre istoria Japoniei. Poate o să mă și inspire...


În concluzie, mă bucur mult că am primit cărți și sunt nerăbdătoare să le citesc. Momentan sunt la Glamorama de Ellis, care îmi adâncește starea de confuzie cu fiecare pagină. Și, cu toate că nu aparțin domeniului literar, mi-am cumpărat țoale mișto, încălțăminte, agende și am primit oje, deși am rărit considerabil nail art-ul în viața mea.

Update: Deși nu e în poză, am mai primit între timp și Sufocare de Chuck Palahniuk. Le mulțumesc tuturor pentru cadouri și sunt nerăbdătoare să le citesc și să le fac recenzie cărților primite!

Ne recitim data viitoare!